Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

ciocnind pahare de vin cu singurătatea

poeme crescute în locul frunzelor căzute de bătrânețe

2 min lectură·
Mediu
Am putea să vorbim nopți întregi
despre ceva ce nu există pentru alții
doar de dragul de a ne distrage atenția unul altuia
într-o lume în care totul se rostogolește
fiind mereu aglomerați de priviri rotunde
și de degete orientate răutăcios spre noi
ne dorim mereu trandafiri galbeni
- e adevărat -
în buchetele de zile care au gingășie
și se-mpacă în puțină lumină
mi s-a întâmplat de multe ori
după ce am coborât la picioarele altora să-i privesc
mai bine de jos de la nivelul tălpii
să mă trezesc singură
ciocnind pahare de vin cu singurătatea
căreia îi sunt odraslă cuminte
întorcându-mă întotdeauna în culcușul ei părintesc
cred că mi-e bine așa
știind că unii bărbați își vor întoarce capul în urma mea
căutând frumusețea încă vie moștenită din izolarea morală
de care nu m-am lipsit niciodată
iar cu același sentiment de deja-vu
în fața mea se întinde necuprins același papirus minunat
care așteaptă picuri de cerneală pentru o nouă pictură subiectivă
acolo
Dumnezeu își aruncă nevroza dumnezeiască
făcându-mă să cred că nu a uitat de mine
chiar dacă sufăr pentru lumescul ce mă ademenește permanent
într-un alt suspin am să ațipesc câteva clipe
suficient cât să-mi ajungă pentru un vis cu morți tolăniți pe pajiști și în văi
despre care nu am scris niciodată nimic
nimeni nu știe cât de greu este
să privești ochii nebuniei care coclește în fiecare zi mai mult
fără să îți fie teamă
fiecare știe însă pentru el însuși cum este
când animalele Tasmaniei urlă
032.812
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
252
Citire
2 min
Versuri
36
Actualizat

Cum sa citezi

Laichici Violeta Daniela. “ciocnind pahare de vin cu singurătatea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laichici-violeta-daniela/poezie/14025833/ciocnind-pahare-de-vin-cu-singuratatea

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@george-mira-0005600GMGeorge Mira
Singurătatea, izolarea și așteptarea în fața paginii albe care așteaptă să fie scrisă cu... "un vis cu morți tolăniți pe pajiști și în văi
despre care nu am scris niciodată nimic"... O poezie cursivă, pendulând între colovialtate și metaforic.
0
@george-mira-0005600GMGeorge Mira
Scuze... din grabă, am scris "colovialtate" în loc de "colocvialitate"...plus o repetiție supărătoare la început.
0
Mulțumesc pentru semnul de lectură și de asemenea pentru sublinierea ideii de bază a acestor rânduri.Mă bucur enorm că mesajul a ajuns la dumneavoastră.
O seară plăcută vă doresc.
0