katya kelaro

pune pielmul inapoi, djamal...vant schimbator ce esti...are un farmec aparte poemul cu titlul vechi

amice, un tip care-și permite să bea whisky nu e atât de sărac precum pare.
doi, textul are niște dimensiuni care dau de gândit. îmi place cum e scris, sălbatic de real pentru că eu am intâlnit o situatie similară când lucram la un centru de plasament pilot din iasi . citind ce-ai scris mi s-a făcut piele de găină. meriti recomandarea la text si din partea mea. cu simpatie, katya
a făcut bine tata totuși când a insistat pe lângă mama in 78.

titlul induce in eroare, incepe dramatic si se termina copilaresc, o marca manole, specifica... in opera de trei parale de kurt weil este o arie celebra despre caracteriyarea barbatilor in functie de camasile pe care le poarta. mie mi-a amintit asta poate si pentru ca, in realitate, eroina a optat pentru cea mai murdară camasă, s-o spele pana o va face curata,
pe undeva sunt convinsa ca doar printr-o iubire dincolo de hotarele firii, o femeie poate schimba un barbat.
vrei sa pari mai simpla decat esti

o asocicere inedită, marca munteanu ...triunghiul la biliard cu sf.treime. nu e nici o blasfemie. dimpotriva, poetul scoate in evidenta monstruozitatea celor care au coborat in taverna simbolul divin.

mi se pare un text slab. incepe binisor dar o data ce crucifici un caine o iei pe campiile eleusine si nu te mai intorci.tu stii ce vrei sa spui... poate tu sa fii rastingnit ca un caine, e un haloimis de valori si ameteala turbiondă. nu e arghezian... nu are profunyimi existentiale, nu are rasuciri in interior... e doar un exercitiu de stil, sau in cautarea lui.
e o modesta parere, iar literar, lasand la o parte fondul ideatic ... e modest

un poem marca asztalos
admirabila strofa
/destul că o iau prin grădini cu o
sete de pustiu peste ochi șutez în garduri
lovesc în pomi pînă mă rup
de tot și de toate/
am băgat-o la imprimat...

textul are o dezordine aparentă, titlul il anunta programatic. fiind vorba de o zona a convingerilor, a inclinatiilor ... da de gandit. nu e rea ideea, daca ar fi tratata profund dar debusoleaza viteza cu care e parasit subiectul. stiu, descrierile nu sunt agreate de tine. in ciuda scurtimii sale, prin folosirea adjectivelor cu valoare de epitet ne lasa sa intrevedem o sensibilitate aparte a eului liric. e un iesire din tipare a masculinitatii. are ceva delicat, feminin. aduc argument ...,,a a fost docila si s-a lasat decojita cu grija\'\',textura carnoasa, interiorul murdar. e o atitudine tipica de homo prin desconsiderarea femeii, limitata doar la stadiul de curva, insa putem vorbi kiar de o curva masculina.
asta e un stadiu rudimentar. eu il vad ca pe o initiere dramatica in lumea interopa a subconstientului uman. ideea e intarita de fraza ,,nici acum nu cred ca aia a fost dezvirginarea mea\'\'. concluzia, textul e o momeala pentru cei care se iau dupa aparente.

acest poem nu rezoneaza prea mult in spatiul nostru postdecembrist dar el are atmosfera zilelor de groaza din decembrie 89 iar impactul lui ar fi cu totul altul in america de sud sau in cuba... in toate razboaiele e folosita religia pe post de momeala. mi se pare chiar un text bun. imi aminteste de perioada in care verii mei au facut de paza la niste depozite de armament la revolutie... asa vorbeau... iar unul din ei nu mai e

dana, pantofii rosii reprezinta un anume tip de feminitate, pe care eu o numesc in soapta femeia/mac. debordanta, plina de idei, indrazneata, provocatoare, o femeie careia nu/i e rusine de atuurile sale fizice, e un mic torador cu esarfa la picior.
putini barbati sunt atenti la acest detaliu.
ideea e exceleta numai ca, dupa un timp, ai sa cauti noi funde, tot rosii, pentru poem. esti prea bucuroasa ca/i ai in cutie sa ,,operezi\'\' asupra textului. i/as proba si eu dar port un numar de chinezoaica la pantof...

tympul tăcerii la Tomis transcrie o saga din cerurile cu pasari despre oameni și litere.

am citit textul in mai multe versiuni, cea pe care am citit-o acum e închegată ca un cerc. bravo

prima strofa si ultima ar trebui un pic lucrate. am o sugestie...nu e musai s/o luati in calcul

/ei da
gîndul scăpat ca din praștie
caută
in alte depărtări
o depresie/

/tu
goală și lipsită de apărare
treci prin nările mele
ca o secreție scursă
din intestinul subțiat
al unui țipăt/

ratiunea inimii e diferita de ratiunea ratiunii... asta vrea sa spuna \"inima are rațiunile ei, pe care rațiunea nu le cunoaște\"

nu e rea ideea poemului numai ca nisipul intotdeauna e cald.. eu as inlocui nisipul cu creier de zahăr ars... e in ton cu cromatica si gustul precum si aroma poeziei, desi gheata din pahar poate sa aibă forma morsei iar in tiparul pentru gheata sa fi fost câteva firmituri de biscuit, de unde nisipul...

totul a fost frumos pana am citit versul /vaginul meu e plin de stele/... probabil se vor gasi oameni care vor remarca tocmai acest vers... pe mine una m-a indepartat de aceasta poezie.

Alice, Andu... succes sâmbătă, va fi un cenaclu de zile mari. E bine că ai putut găsi o soluție, boier Moldovean ca să fii la divan lângă jupânița Alicia... o să citesc cu luare aminte cronicile.

elian...plin de sugestii poemul, spui delicat lucrurilor pe nume, in stilul tau...as inclina sa cred ca poarta cetatii ramane deschisa si noaptea

plina de subintelesuri poema ta, cine are ochi de vazut sa priceapa...mai vin

ceea ce-mi place la acest text este ca spune multe cu cuvinte putine, dincolo de ironia sarbatorii venetice si autoironia din a doua strofă e meditatia din final... eul liric e mai profund si mai uman indurerat decat vrea sa se vada.

alice, am citit lecturat vizuala ta in mai multe variante pentru imagine ... e adanca bucuria tacerii... succes sambata! imi pare rau ca nu voi fi acolo insa o sa citesc cronicile. nu fi trista, andu e un bun prieten cu un poet de curand ,,disparut\'\'