Îngheț friabil

Vazuta cu lupa e faina imaginea ta suprarealista. Dar sentimentul de nisip scrasnind a gandire ma alunga - senzatie de pisica alungata scrijelind cu un obiect ascutit pe suprafata unui geam.

Frumosul poeziei e stricat de subtitlul inexplicabil, cel puțin pentru mine, nu de alta, dar nu cred că un cititor oricât de neistruit ar fi el, ar arunca un șal de realism peste acest text.

Cu drag,
Constantin

nu este o imagine suprarealista fiindca este cautata
si se vede asta

Daniela- Da, scrijelind cu ghearele banchiza cine stie ce alfabet creaza, fara \"sa-l caute\", vorba lui Ionut, pisica aceea. De altfel, asta incercam sa prezint, gandirea vazuta nicidecum ca o binefacere (rationalitate abraziva)-asta nu inseamna ca eu iti alung viitoarele pareri la fel se sincere cum e cea de fata :)

Constantin- Uite la acesta imipietare a subtitlului/lor nu ma gandisem; niciodata nu poti fi sigur ca te-ai ocupat de toate detaliile (sau tratandu-le numai pe cele care conteaza pt tine omiti, fara sa vrei, alele la fel de importante).

Ionut- Hmm, nu am cautat-o, tenta surprarealista, mai degraba asa am identificat-o, dupa ce a fost gata, si acest subtitlu mi s-a parut singurul valabil.Recunosc, nu stiu in ce s-ar incadra daca nu este ce am crezut eu.

nu e rea ideea poemului numai ca nisipul intotdeauna e cald.. eu as inlocui nisipul cu creier de zahăr ars... e in ton cu cromatica si gustul precum si aroma poeziei, desi gheata din pahar poate sa aibă forma morsei iar in tiparul pentru gheata sa fi fost câteva firmituri de biscuit, de unde nisipul...