IX. Haiku al speranței
Viitorul e;
Zâmbet fugar schițează.
Nimic nu-i gata...
X. Haiku al tăcerii
O prăpastie,
Șoapte încep stingerea,
Se umple hăul.
XI. Haiku al plecării
Ramas
să am suflet de termopan,
ricoșează altfel lacrimile
vaietele muierelnice
toamna cad oameni pe sufletul meu
antifonat, aplatizat
cu bufnituri seci-
insensibile
în umbră
văd prin
trăim într-o groapă de sex, de mădulare erecte
e dogoare, fiara-și arată colții, zvântă carnea
mușcă însetată, salivă și sânge prelinge
se cațără pe un liman de pule și pizde
să iasă la vânat,
a ruginit de mult unghera-n tindă,
În ploi, rafale reci și țese
buruiana noi copii... pe prispă.
Din unghia-i veștejită nici sânge nu mai curge
iar calul a-ncetat a plânge.
Vom secera cu
Þi-am desenat miros de păpădie
în colțul de hârtie Zeva de Luxe
movă-bej, topită-ncet, să nu se uite
în paharul cu horincă sau metaxa
Nici nu mai știu ce era!
s-a scorojit udându-se din
pulă, coaie, pizdă, futai
cuvinte din DOOM4 ce își au și ele locu\'
NU merită să zacă, ascunse-n cotidian
sau să apară rar, poetic
cu măști de
penis, testicole, vagin sau sex
Întotdeauna am
Acesta se vrea un poem chinuit
pus leneș să zacă în plină mizerie
bacterie stupidă,
dospind a transpirație,
mai mult o idee ca un muc verde
lăsat să se coacă la soare
de augsut din unu
pe
în detergent se îmbăiau scafandri,
uscau cu grijă perlele
prinse-n izmene
cârpite de bunici
ce comandau pe-un tanc în casă...
fără mașină de spălat.
luptau cu infanteria de furnici,
cu
mi-am trasat în viață,
planificat fiecare eșec, fiecare boală
fiecare vaiet-revenire dinspre căcat
spre alt căcat
mi-am înghețat corpusculii, papilele
sentimentele, fulgere
(pe) hârtoape
un cactus îmi iese din ureche,
cu țepii prelinși pe ochelari
își trage seva direct din vene,
nu se înroșește.
când înțeapă... curge din mine în mine;
îmi reciclez suflarea
l-am înnecat
I. Terestrul trup
Asfaltul umed
În râpe prăbușește
Doar pașii grăbiți...
II. Aerianul vazduh
Metal plutește,
Suflete grăbite cad,
Îmbrățișează.
III. Acvaticul curs
Monștri
Spiralat, gri-închis, înnecăcios
se ridică plutind, ușurat...
roșind un vârf, scrumând a nor(i)i
Soarele, ceața, fumul și țigara;
în umbră-i adăpost
acoperit de cald
chiar piatra stă mai