din șinele de tren nu (mai)
hurducăie orașul;
mocănița s-albăstrit
din arc repusă în depou.
Vreo 6 linii stau în păpădii
miros de rozmarin, flori galben-tăiș
roiesc în culcuș
doi infami copii
V. Neadaptat
Secunda trece
Înhamă ceasornicul,
Sup lupă- venin.
VI. Incompresibil
Uitarea din toți,
Răzbunători eonii:
Închide cercul!
VII. De neoprit
Pauza arde,
Greșeli
se schimbă anii, se udă romantismul
alunecă mai greu pe gât
neuns de vodcă-vin , aștept
să m\'amă(gească) sexul că
dragostea e vie, zace printr-un șanț și
nu-i trebe prezervativ, e pe stop, căci
se pornește de dimineață, vitejește, pe stomacul gol,
poate așa, 3-4 țigări să-ți faci curaj de inspirație;
se spală mâinile-falangele, picioarele-rădăcinile, aseptic
Iei o plasă mare, cât să
Eu n-am văzut-o pe Veronica purtând fustă niciodată
NU cară după ea boarfe, șosete din licra,
ruj sau farduri de neon
Veronica își poartă cultura în blugi și în plete
și-i lasă urme pe sprâncene,
când e țara plină de dicționare,
de semidocți ridicați pe vârfuri
și de comentarii numa\' bune de digerat?
sufocați și închideți cenacluri:
când Totu-i gol
Mașini nebune
Și Apollo a
gonește legal armăsarul de oțel, din basme
ceaușiste, născut, nereparat, jăratec stins
de cam ceva un secol-
înclinat ca la tangaj, țeapăn mă-nclin
e ultimul cocină-vagon, ultimul
Trăiți o viață suspendată
agățată
de-un ultim uter, spin ierbos (era e-a noastră)
între trecut și viitor-
Săriți la fiecare flux/reflux
o clipă de prezent
agățați în mâini, în carii, în mânere
Scriu
ca necrofilul amator
ce-și pregătește de devreme prada
exfoliindu-și fosta piele cu fost os
(e de post),
avântat timid prin cimitire
să scanez suflare (no-carne)
ca un jefuitor
de
ca un trabuc ieftin, aprins greșit
îmi decojești suflarea,
iei la puricat fiecare pieliță de viață
o crestezi, o însemnezi, o uiți
mai departe
elimini totul
de la căcat la
Te văd în fiecare dimineață
la ceas perfid, îndurerat, grăbit
fără credință, nul(ă)
cu cearcăne lipite-adânc, cu fusta pătată de-un alb
cum intri umilă-tăcută, fecioară-ratată
la același
Zilnic mă pregătesc să fiu copil
în fiecare zi îmi aloc o oră
stau, mă chinui (asiduu), transpir
suflu muci, cert, mă cert
plâng
iau creioane colorate cu gumă de mestecat
la cap
le
M-ați răstignit lâng-un spital/
canal prelins, surpat, tăiat mă simt
a mortăciune.
în mine au încolțit zăbrele
firave șuvoaie,
a moarte, nepăsare
se înalță.
prea mult, în loc filozofat a
oameni blânzi, sicriele închise, mansarde luminoase
& viața vie-pucioasă
în noapte numai naștere a fost
trăirea de acum și moartea-n viitor
ziua e tăcere, e calm
e plictiseală
iubesc
Atâtea ploi n-au reușit să spele
păcatele dreptății;
Atâția ani au fost de-ajuns să-ndoaie
crucile uitate
de Divinitate.
Am vrut să scriu despre Frumos
și Bine, și Adevăr
dar sezonul
proaspăt turnat
cu iz de nemția sau cehia
transportat
camioanele roman, șoferii burtoși (buboși)
tatuați cu slană, rânced aliment
abonați la duty-freeuri
încă de dinaintea corupției
timid
Creatorule de mituri,
ce își chinuie amarul
și ne-mpărtășește-n taină
printre turle-mpărătești,
în firide pământești,
Vă naționalizează tată!
Vă sponsorizează statul!,
la intrarea în UE.
O
În drumul spre nemărginire
Și-al întrebărilor talaz,
Uitat-ai să ridici piciorul
Și te-ai trezit într-un canal.
Când căutai cu ochii absolutul
Și tălmăceai din suflet lutul,
Te-a prins de
Cuprins evisceral, spintecat,
Tărăgănat la sânge, dospit
Am închegat un incipit-
Măruntaie tăioase, golite. punct
A început c-un foc aprins, o „ultimă tigară”
un LM ultralights mai tare, era
îți amintești când eram mici
și gânguream pe alei
Împreună
cu pantalonași scurți și tricouri albe, albe
ca drojdia de vomă -
și nu mă lăsai să pun mâna mai jos;
când ne plimbam pe
I. Haiku al plângerii
Un braț fracturat
Înveninează trupul,
Venit-a timpul.
II. Haiku al devenirii
Copacu-mi negru
Se naște din sânge cald.
E viață, trece...
III Haiku al
V. Haiku al soției
Supusă tace,
In mormânt alăturea;
Pe ușă pleacă.
VI. Haiku al sabiei
Gustă carnea ta,
Dură, taie repede.
Primește-o acum!
VII. Haiku al înteleptului
Cade