juu

din șinele de tren nu (mai) hurducăie orașul; mocănița s-albăstrit din arc repusă în depou. Vreo 6 linii stau în păpădii miros de rozmarin, flori galben-tăiș roiesc în culcuș doi infami copii

V. Neadaptat Secunda trece Înhamă ceasornicul, Sup lupă- venin. VI. Incompresibil Uitarea din toți, Răzbunători eonii: Închide cercul! VII. De neoprit Pauza arde, Greșeli

se schimbă anii, se udă romantismul alunecă mai greu pe gât neuns de vodcă-vin , aștept să m\'amă(gească) sexul că dragostea e vie, zace printr-un șanț și nu-i trebe prezervativ, e pe stop, căci

se pornește de dimineață, vitejește, pe stomacul gol, poate așa, 3-4 țigări să-ți faci curaj de inspirație; se spală mâinile-falangele, picioarele-rădăcinile, aseptic Iei o plasă mare, cât să

Eu n-am văzut-o pe Veronica purtând fustă niciodată NU cară după ea boarfe, șosete din licra, ruj sau farduri de neon Veronica își poartă cultura în blugi și în plete și-i lasă urme pe sprâncene,

Dumnezeu în Noi; Renașterea îl doare, Suavul păcat.

când e țara plină de dicționare, de semidocți ridicați pe vârfuri și de comentarii numa\' bune de digerat? sufocați și închideți cenacluri: când Totu-i gol Mașini nebune Și Apollo a

gonește legal armăsarul de oțel, din basme ceaușiste, născut, nereparat, jăratec stins de cam ceva un secol- înclinat ca la tangaj, țeapăn mă-nclin e ultimul cocină-vagon, ultimul

Trăiți o viață suspendată agățată de-un ultim uter, spin ierbos (era e-a noastră) între trecut și viitor- Săriți la fiecare flux/reflux o clipă de prezent agățați în mâini, în carii, în mânere

ca un trabuc ieftin, aprins greșit îmi decojești suflarea, iei la puricat fiecare pieliță de viață o crestezi, o însemnezi, o uiți mai departe elimini totul de la căcat la

Te văd în fiecare dimineață la ceas perfid, îndurerat, grăbit fără credință, nul(ă) cu cearcăne lipite-adânc, cu fusta pătată de-un alb cum intri umilă-tăcută, fecioară-ratată la același

Zilnic mă pregătesc să fiu copil în fiecare zi îmi aloc o oră stau, mă chinui (asiduu), transpir suflu muci, cert, mă cert plâng iau creioane colorate cu gumă de mestecat la cap le

M-ați răstignit lâng-un spital/ canal prelins, surpat, tăiat mă simt a mortăciune. în mine au încolțit zăbrele firave șuvoaie, a moarte, nepăsare se înalță. prea mult, în loc filozofat a

oameni blânzi, sicriele închise, mansarde luminoase & viața vie-pucioasă în noapte numai naștere a fost trăirea de acum și moartea-n viitor ziua e tăcere, e calm e plictiseală iubesc

Atâtea ploi n-au reușit să spele păcatele dreptății; Atâția ani au fost de-ajuns să-ndoaie crucile uitate de Divinitate. Am vrut să scriu despre Frumos și Bine, și Adevăr dar sezonul

proaspăt turnat cu iz de nemția sau cehia transportat camioanele roman, șoferii burtoși (buboși) tatuați cu slană, rânced aliment abonați la duty-freeuri încă de dinaintea corupției timid

Creatorule de mituri, ce își chinuie amarul și ne-mpărtășește-n taină printre turle-mpărătești, în firide pământești, Vă naționalizează tată! Vă sponsorizează statul!, la intrarea în UE. O

Cuprins evisceral, spintecat, Tărăgănat la sânge, dospit Am închegat un incipit- Măruntaie tăioase, golite. punct A început c-un foc aprins, o „ultimă tigară” un LM ultralights mai tare, era

Prin ospiciu umblă vorba: Doctoru-i un fost pacient, Securist uitat cu norma; Dup\'alegeri - eminent.

îți amintești când eram mici și gânguream pe alei Împreună cu pantalonași scurți și tricouri albe, albe ca drojdia de vomă - și nu mă lăsai să pun mâna mai jos; când ne plimbam pe

I. Haiku al plângerii Un braț fracturat Înveninează trupul, Venit-a timpul. II. Haiku al devenirii Copacu-mi negru Se naște din sânge cald. E viață, trece... III Haiku al

V. Haiku al soției Supusă tace, In mormânt alăturea; Pe ușă pleacă. VI. Haiku al sabiei Gustă carnea ta, Dură, taie repede. Primește-o acum! VII. Haiku al înteleptului Cade