același loc
M-ați răstignit lâng-un spital/ canal prelins, surpat, tăiat mă simt a mortăciune. în mine au încolțit zăbrele firave șuvoaie, a moarte, nepăsare se înalță. prea mult, în loc filozofat a
Fiara se înneacă
trăim într-o groapă de sex, de mădulare erecte e dogoare, fiara-și arată colții, zvântă carnea mușcă însetată, salivă și sânge prelinge se cațără pe un liman de pule și pizde să iasă la vânat,
spre sud, cu soarele în spate
gonește legal armăsarul de oțel, din basme ceaușiste, născut, nereparat, jăratec stins de cam ceva un secol- înclinat ca la tangaj, țeapăn mă-nclin e ultimul cocină-vagon, ultimul
În soare crimele par anemice
oameni blânzi, sicriele închise, mansarde luminoase & viața vie-pucioasă în noapte numai naștere a fost trăirea de acum și moartea-n viitor ziua e tăcere, e calm e plictiseală iubesc
Þintuit, sărat
se schimbă anii, se udă romantismul alunecă mai greu pe gât neuns de vodcă-vin , aștept să m\'amă(gească) sexul că dragostea e vie, zace printr-un șanț și nu-i trebe prezervativ, e pe stop, căci
liniști
Spiralat, gri-închis, înnecăcios se ridică plutind, ușurat... roșind un vârf, scrumând a nor(i)i Soarele, ceața, fumul și țigara; în umbră-i adăpost acoperit de cald chiar piatra stă mai
Cuumul continuu
Zilnic mă pregătesc să fiu copil în fiecare zi îmi aloc o oră stau, mă chinui (asiduu), transpir suflu muci, cert, mă cert plâng iau creioane colorate cu gumă de mestecat la cap le
Putreg cheag- oraș de cult
Trăiți o viață suspendată agățată de-un ultim uter, spin ierbos (era e-a noastră) între trecut și viitor- Săriți la fiecare flux/reflux o clipă de prezent agățați în mâini, în carii, în mânere
Vând urgent
să am suflet de termopan, ricoșează altfel lacrimile vaietele muierelnice toamna cad oameni pe sufletul meu antifonat, aplatizat cu bufnituri seci- insensibile în umbră văd prin
după noi... degeaba
Scriu ca necrofilul amator ce-și pregătește de devreme prada exfoliindu-și fosta piele cu fost os (e de post), avântat timid prin cimitire să scanez suflare (no-carne) ca un jefuitor de
linie
mi-am trasat în viață, planificat fiecare eșec, fiecare boală fiecare vaiet-revenire dinspre căcat spre alt căcat mi-am înghețat corpusculii, papilele sentimentele, fulgere (pe) hârtoape
Mi-au îngropat pașii-n asfalt
proaspăt turnat cu iz de nemția sau cehia transportat camioanele roman, șoferii burtoși (buboși) tatuați cu slană, rânced aliment abonați la duty-freeuri încă de dinaintea corupției timid
nimic
din șinele de tren nu (mai) hurducăie orașul; mocănița s-albăstrit din arc repusă în depou. Vreo 6 linii stau în păpădii miros de rozmarin, flori galben-tăiș roiesc în culcuș doi infami copii
Fasole bătută în stropi
Acesta se vrea un poem chinuit pus leneș să zacă în plină mizerie bacterie stupidă, dospind a transpirație, mai mult o idee ca un muc verde lăsat să se coacă la soare de augsut din unu pe
non-stop(u)
Te văd în fiecare dimineață la ceas perfid, îndurerat, grăbit fără credință, nul(ă) cu cearcăne lipite-adânc, cu fusta pătată de-un alb cum intri umilă-tăcută, fecioară-ratată la același
angrenare scriitură
Cuprins evisceral, spintecat, Tărăgănat la sânge, dospit Am închegat un incipit- Măruntaie tăioase, golite. punct A început c-un foc aprins, o „ultimă tigară” un LM ultralights mai tare, era
Cum se adoarme un nor:
se pornește de dimineață, vitejește, pe stomacul gol, poate așa, 3-4 țigări să-ți faci curaj de inspirație; se spală mâinile-falangele, picioarele-rădăcinile, aseptic Iei o plasă mare, cât să
A.M.R. un rând
ca un trabuc ieftin, aprins greșit îmi decojești suflarea, iei la puricat fiecare pieliță de viață o crestezi, o însemnezi, o uiți mai departe elimini totul de la căcat la
Sunt Romantic
pulă, coaie, pizdă, futai cuvinte din DOOM4 ce își au și ele locu\' NU merită să zacă, ascunse-n cotidian sau să apară rar, poetic cu măști de penis, testicole, vagin sau sex Întotdeauna am
tranziție
un cactus îmi iese din ureche, cu țepii prelinși pe ochelari își trage seva direct din vene, nu se înroșește. când înțeapă... curge din mine în mine; îmi reciclez suflarea l-am înnecat
titul de atras atentia...
Eu n-am văzut-o pe Veronica purtând fustă niciodată NU cară după ea boarfe, șosete din licra, ruj sau farduri de neon Veronica își poartă cultura în blugi și în plete și-i lasă urme pe sprâncene,
o bârfă cu dinții tociți
Þi-am desenat miros de păpădie în colțul de hârtie Zeva de Luxe movă-bej, topită-ncet, să nu se uite în paharul cu horincă sau metaxa Nici nu mai știu ce era! s-a scorojit udându-se din
3 bule de săpun de casă
în detergent se îmbăiau scafandri, uscau cu grijă perlele prinse-n izmene cârpite de bunici ce comandau pe-un tanc în casă... fără mașină de spălat. luptau cu infanteria de furnici, cu
s-a spart balonul
îți amintești când eram mici și gânguream pe alei Împreună cu pantalonași scurți și tricouri albe, albe ca drojdia de vomă - și nu mă lăsai să pun mâna mai jos; când ne plimbam pe
De ce atâta originalism...
când e țara plină de dicționare, de semidocți ridicați pe vârfuri și de comentarii numa\' bune de digerat? sufocați și închideți cenacluri: când Totu-i gol Mașini nebune Și Apollo a
Catedrala de la stat
Creatorule de mituri, ce își chinuie amarul și ne-mpărtășește-n taină printre turle-mpărătești, în firide pământești, Vă naționalizează tată! Vă sponsorizează statul!, la intrarea în UE. O
Tristețe la kilogram
Atâtea ploi n-au reușit să spele păcatele dreptății; Atâția ani au fost de-ajuns să-ndoaie crucile uitate de Divinitate. Am vrut să scriu despre Frumos și Bine, și Adevăr dar sezonul
ceasul secerișului
a ruginit de mult unghera-n tindă, În ploi, rafale reci și țese buruiana noi copii... pe prispă. Din unghia-i veștejită nici sânge nu mai curge iar calul a-ncetat a plânge. Vom secera cu
X. Sfârșitul
Dumnezeu în Noi; Renașterea îl doare, Suavul păcat.
Ființarea
VIII. Detașare Privește Viața, Curată conștiință- Departe se stă! IX. Regretul Șiroaie varsă Surâsul pe o frunză, În adiere.
Timpul
V. Neadaptat Secunda trece Înhamă ceasornicul, Sup lupă- venin. VI. Incompresibil Uitarea din toți, Răzbunători eonii: Închide cercul! VII. De neoprit Pauza arde, Greșeli
Spațiul
I. Terestrul trup Asfaltul umed În râpe prăbușește Doar pașii grăbiți... II. Aerianul vazduh Metal plutește, Suflete grăbite cad, Îmbrățișează. III. Acvaticul curs Monștri
Filozofii de viață
În drumul spre nemărginire Și-al întrebărilor talaz, Uitat-ai să ridici piciorul Și te-ai trezit într-un canal. Când căutai cu ochii absolutul Și tălmăceai din suflet lutul, Te-a prins de
Comentariile
Pentru feedback pe\'Agonia- Poezii și versuri mii, Dar ia seama cum le scrii, Braț la braț... cu stăpânirea.
La un spital
Prin ospiciu umblă vorba: Doctoru-i un fost pacient, Securist uitat cu norma; Dup\'alegeri - eminent.
În zare
Zăpadă pe pisc, Sângeriu orizontul; Fumegă furnal.
Întruchipare
Pâclă deasă sus, Stingheri aici în reguli- tremură copaci.
Harakirii terminat
IX. Haiku al speranței Viitorul e; Zâmbet fugar schițează. Nimic nu-i gata... X. Haiku al tăcerii O prăpastie, Șoapte încep stingerea, Se umple hăul. XI. Haiku al plecării Ramas
Harakirii continuat
V. Haiku al soției Supusă tace, In mormânt alăturea; Pe ușă pleacă. VI. Haiku al sabiei Gustă carnea ta, Dură, taie repede. Primește-o acum! VII. Haiku al înteleptului Cade
Harakirii întrerupt
I. Haiku al plângerii Un braț fracturat Înveninează trupul, Venit-a timpul. II. Haiku al devenirii Copacu-mi negru Se naște din sânge cald. E viață, trece... III Haiku al
