Poezie
A.M.R. un rând
nu mai avem carnețele
1 min lectură·
Mediu
ca un trabuc ieftin, aprins greșit
îmi decojești suflarea,
iei la puricat fiecare pieliță de viață
o crestezi, o însemnezi, o uiți
mai departe
elimini totul
de la căcat la excremente-
aceeași miasmă
umple ultima foaie
dintr-un carnet murdar, terminat,
gol
de amintiri, de iubiri uitate
jurate strâmb
la raze închise
ale unui soare încet, timid
bolnav
de la prea multă tequila
nici dicolfenac nu-ți trebe\',
te speli în scrumieră
de la țigările
stinse
cu alt pahar de gin
vărsat din prea multă dragoste
pe un cactus lung, lung
ca fără termen de comparație,
sătul de la prea multe
metafore
ai înșirat în van
pe foile nescrise-n alb
neîntoarse de vânt
nesuflate, împaturite în hărtie
igienică
de dimineață, cu periuța de dinți
cu pastă de împrumut
ai umplut buzunarele și clanțele
și ultimul rând
care încă nu e gata
terminat.
002179
0