Mediu
a ruginit de mult unghera-n tindă,
În ploi, rafale reci și țese
buruiana noi copii... pe prispă.
Din unghia-i veștejită nici sânge nu mai curge
iar calul a-ncetat a plânge.
Vom secera cu umerii zdrobiți,
Poveri, neghina să le-ntoarcă!
Din pojghița de gri-zăpadă
se urcă iedera spre horn,
pe crăpăturile din casă.
cu zimții rupți... plouă pe seceri,
O amintire-i fumul ce ieșea pe coș;
de-atâta părăsire și șoarecii s-au scârbit-
Petrec la rude în străinătăți!
Dar noi?
Petrecem ca și cum n-a ruginit nimic...
dar nimeni nu mai vrea să sară gardul:
Înțeapă iedera pe orișicare
stăin sau fost stăpân de\'aici.
ne-a mai rămas securea
să ne tăiem unghii cu ea,
c\'un galben deget laolaltă
în fața albei cruci de praf.
002.550
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- juu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
juu. “ceasul secerișului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/juu/poezie/167584/ceasul-secerisuluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.