Ivan Adrian

Cu ochii deschiși să strănuți Cu ochii deschiși să te culci, Fiți-ar somnul tău de plumb În nămol să te scufund! Nu vezi pădurea de copaci, În întuneric să te zbați, Să te bântuie fantome Și

Au nu-i adevărat Că pe femeie, nu Tu, Ci Diavolu-a creat? Din coasta sa cea negră Suflare de i-a dat? Cum altfel pot gândi Când văd imaginea-i divină Sub care se ascunde Tiranica jivină?

Te văd pe fundul fiecărei sticle Consumate pe-ndelete – Șapte țuici legate-n minte uite-așa rămân fără cuvinte mă uit în jur și nu-mi dau seama cred că iar mă ceartă mama ascunde și sticla,

Picioarele moi în urmă mă lasă, Respir foarte greu, sunt prins intr-o plasă! Ușor, lumea toată, fuge de mine… Se amestecă-n gânduri și-n sânge toxine… Începe leșinul, frica s-extinde Se naște

într-o joi prăfuită, a cărei semnificație o băusem de miercuri, am adunat neînțelesurile și le-am făcut porcoi în curte și le-am ars. am scormonit cu nasul în cenușă și-am căutat ce-a mai

Dacă moartea ar avea chipul tău, Cât mi-aș dori-o, Cât aș cersi-o... Dacă moartea ar avea zâmbetul tău... Să mă renasc de mii de ori Să mă omori, Să mă omori, Să mă renasc să mă omori...

Cinic râde moartea-n setea ei cumplită, Hlizindu-și fața neagră, când coasa și-o ridică, Și fuge, de-a sa frică, in zbor împleticit, Un înger păzitor – umăru-ți e gol, zdrobit! Murdar mai râde

Noaptea se transformă și nu e sfetnic bun Când mintea ți-o ia razna si crezi că esti nebun. Clinică depresie – sor’ anxietătii Blestem neridicat, adus umaniatății. Aș vrea să-nchid ochii de

îmi e prea frig ca să mai visez că zbor, prea jos aripa încât să rup vreun nor, prea încet pasul să-ți ajung mersul, prea departe calmul când eu văd doar stresul. o clipă suspendată între ieri

În atelierul vostru zac de un veac... Nu cred că vreau poet să mă mai fac! Plutind ușor pe agonie,în agonie Site-ul vostru : același, dar cu alta...versiune Nu renunț însă la lupta cu un editor

Stau ascuns de lumea toată Sunt o specie uitată, Urâtă sau lăudată Stau ascuns de lumea toată. Câteodată, doar, dar rar, Mă transform din jar in țar Þar în țară inventată Ce-i machiat si

Lumea e oglinda în care nu văd bine, Se crapă deseori și nu își mai revine. Mă umplu de rușine, mă-ntorc și dau să fug, Dar îmi dau iute seama că nu am un’ s-ajung. Și atunci mi-acopăr fața cu

Ca ploaia de vară Te-ai născut râzând. Luceafărul de seară Te-a vegheat crescând. Viața este lungă, Tu cere-i ce vrei, Cauți scurtătură, Lupți, te bați cu zmei… Si ziua a venit Șocant

Oamenii te uită, își văd de ale lor Gândești apatic cu ochii în covor. Ei sună la-nceput pe an de multe ori. Apoi tăcere – așa începi să mori! Acum îți bei alcoolul – somnifer, Rezistent ca

Oh!! Ce-ați făcut păgânilor ?? Luat-ați Decalogul și l-ați răsturnat ?!! Oh!! Ați rupt aripile îngerilor! În cupa cea cu miere, fiere ați varsat !?! Oh!! Cum ați îndrăznit Voi, prea iubiții

Talant uitat Să spui, Nu ei Ori lui- Ci Domnului: Precum cu mine ai făcut, La rându-mi, Doamne, Așa cum m-ai rugat, Din suflet am iertat!??

Betonul dedesubt, greu, gri, și murdar Deasupra, pași la cer, mansarda-i sta hotar Și m-am pierdut pe gânduri la veceu Și-am auzit lumea din jur – ecou în capul meu Și m-am speriat de apa trasă

Abject abces al vieții mele Tu, care imi pulsezi puroi în vene ! Fetid miros care îmi umple nasul, Esti infecția ce-ncetinește pasul ! Ești caria din zâmbetul frumosului Ești superlativul

Îți scriu un vers alb pentru zile negre nu te încrunta și lasă-ți loc în tine și pentru cei ca mine… Acel ‘utopic’ bine…. Hm, am mințit dacă-l aștepți, el vine. Să te renaști mai vie dupa

Scăldat fiind de zile-ntregi în vinul sfănt Mă-ntorc pentru tine pe acest pământ. Că iubesc la tine ceea ce faci din om E ca si cum i-ai da vederea înapoi acestui orb...

Doamne, eu sunt singur și singurel mereu, Și sunt la fel de singur pînă și-n visul meu, Dar mă-nfior la gîndul pe care-l am mereu Acolo, sus, domnind, Tu vei fi și mai rău! Doamne Dumnezeul

Tot ce puteam să fac, era sa scriu cu drag Ferindu-mi ochii de apus te așteptam în prag. Cu tocul cel tocit, ca dintele-ți ciobit Scriindu-ți poezii - așa te-am cucerit. S-au stâns cu timpul