Iustina Daniela Cucu

Iubesc dimineața Visul și ceața Lacrima și dulceața Ochilor tăi. Iubesc cafeaua Ce-mi curge prin vene- Înghițitor de poeme- Timp lenevit. M-aș îmbrăca în gândurile tale, M-aș dezbrăca de

Lacrima se stinge încet Am încetat să te mai aștept M-am oprit din zbor La al șaptelea nor... *** ...secunda s-a oprit să viseze acum mă reculeg în versuri albe Iar dincolo de

Simt că e singurul mod în care pot să dau proprii mele vieți o continuare... Revenind la ceea ce spuneam anterior ceva important s-a întâmplat, am întâlnit Omul care să ma arunce în scăldătoare iar

Timpul meu Curge încet Atât de încet Încât al aud parcă Șoptindu-mi Cuvinte dulci La ureche... Mă întreb atunci La cât să-mi fi crescut Glicemia?! E ceva normal, Atât de normal Încât

Dacă pentru unii, îndeobște de la oraș, a scrie e echivalent cu a mesteca o gumă (ca să nu zic ciungă) pe care o arunci după ce i s-a terminat gustul, le propun să se ocupe de alte \"sporturi\" mai

Azi e o zi mare, e Sf. Maria mică, adică Nașterea maicii Domnului (de aceea i se zice mică). De unde vine dezamăgirea mea? Din faptul că m-am dus la biserica din cartier și erau puse scaune ca la

Mă uit în sinea mea Și-mi gândesc pașii inimii Și-mi găsesc pașii liniștei De mai sus... Privesc în Do-minor Ascult în La-major În hol, după oglindă Sau în dormitor. Exist ca artist- Ce

Flori de mină În loc de in`imă Răsărit-au în pieptul tău. Le privesc cu drag, Aproape că ard De-al tău dor. Priviri șubrezite De lacrimi Răscolesc amintiri De-amor. Unde-mi ești Tu,

În jurnalul despre care vorbeam ieri am găsit o întrebare, în engleză. Ce reprezintă psihiatria pentru mine. În afară de faptul că psihiatrie se scrie greu în engleză și deci avea greșeală de

Afară plouă inevitabil, La fel ca-n inima mea Iar timpul... Se rupe în două: O parte e-a mea, O parte-i a Ta. Se naște atunci întrebarea Dacă ploii îi suntem egali: (Timpul e doar urmarea

Eram fugiti pe-o insula pustie, Eram flamanzi doar sau hamesiti sau goi Pe cand fluida lava cenusie Facea amestec din nisip si noi: noroi... Și am cazut in

Secundele-fluturi Dansează aidoma Unor nori oglindiți În lumină... Lovesc în aer Cu aripile Timpului Ce zboară asemeni Unui fluture transcedental, Ieșit după ani și ani Din pupa lui

Nu mai sunt, Nu mai avem, Nu mai stați la coadă, Tot ce era de scris s-a scris. Acum ascultați pianul Și violoncelul și vioara. Ca să fiți sfinți, Dacă nu credeți, Săpați

Era sublimă acea întrebare Încuietoare... Nu avea nici cheie, Nici idee, Era pur și simplu aruncată În plină liniște neuronală. Era ca o așchie fără copac, Ca un elefant dormind în hamac Ca

Acest domn Dinu nu era un \"domn\" în sensul adevărat al cuvântului, ce mai, era un mare șmecher, plimbat prin lume și ca orice român care se respectă și puțin...hoț. Hot de inimi, fireste.De loc

Nimic important.Stop.Stau și aștept Ceva din cer sau poate o pară mălăiață...Inspirația când vine pc-ul meu e ocupat cu treburi mai importante sau pur și simplu să-mi pună bețe în roate. Mi-e drag să

Nu e nici locul Nici timpul Să măsurăm Infinitul, Când pentru un pumn De vise Răsar din întuneric Narcise... Dar fie ca în groaza Plecării Să spunem Nu în față Durerii, Să nu ne rătăcim

Tu: Tu ești femeia cu gându-nșeuat Eu sunt bărbatul ce din ham am scăpat Eu:Tu ești Adonis Eu sunt Veneră Tu: Tu ești mireasmă Eu doar himeră Eu:Mi-ești drag și mi-e bine În

In gandul Soarelui Rastignit Am stat Și-am privit... Parea că o să mă

Într-un timp măcinat de întrebări Și vise citeț redundante Visele murmură-n sunete sparte Ușor allegro, ușor andante. Trunchiuri de gânduri cu ritidom găunos Privesc cu mirare în jos... Unde

Am o migrenă Și aș vrea să dorm Dar Timpul meu Nu are somn! Mai am și-un vis Și-aș vrea să pot Să-l spun deschis- Dar vezi,mi-e somn... Aș mai avea de spus Ceva,...așa și-așa Dar nimeni