Iurie Burlacu

te sufoci între patru pereți cu ușile deschise și aștepți iubire unsă pe pâine de tărâțe și cu ceai de mușețel te crezi mare filosoafă dar nu spui un cuvânt pentru că asta ar putea să-ți trădeze

azi te îmbraci ca într-o duminică de vară și-mi spui că pleci de la mine te duci pentru că fericirea ta a prins aripi în altă parte iar cu mine nu trăiești decât iadul în care și dracii se

sacrificare în numele nimănui ușor e să mori în numele altuia atunci cînd tu însăți nu ai nume senzația sacrificiului făcut cu de-a sila te va țintui pe dinăuntru și în momentul cel mai subtil

moartea cuielor ruginite îmi sărutai moartea îndelung pe buze iar ea-mi vomită direct în gură vomitai și eu la rîndul meu în gura ei astfel prelungindu-mi viața cu cîteva clipe ca și cum

călătorul care a devenit poet lovindu-se cu capul de piciorul unui înger * * * el călătorea întruna avînd scopul evadării de sine în fiecare noapte poposea pe la vreo văduvă cu o casă de copii

BÃȘINA MORÞII (FRAGMENT) Zăpușeala din acea zi parcă era urzită, sau votată de toți pămîntenii, care se strînseră în ajun la o adunare mondială. Tot drumul, din sat pînă în Chișinău, am

Noaptea se lăsă apăsătoare asupra satului și oamenii, care mai trebăluiau prin gospodărie, ori care se aflau în stradă, parcă întrau în pămînt, din cauza apăsării cerului și a presiunii aerului

GRUP PARLAMENTAR FARA GREȘEALÃ Piesa de teatru într-un act (La o ședință în Parlament, președintele Parlamentului a adunat toți deputații să discute, într-un mod foarte serios, despre dictarea

Și inima mea își începea demararea lentă și neînchipuit de convulsivă, cu palpitații și multe de felul acesta, încît eu trăiam cu frica între dinți: nu cumva sîngele meu să-și ia o direcție inversă

Þara-și sfîție poeții ascunzîndu-i de dreptate, Iar dreptatea printre versuri se descurcă de păcate. Þara-n ceruri se slăvește cu-ale sale eroisme, Boerașii se hrănesc cu metafore și

Bună ziua, să trăiți! Multe-aveți de îndurat, Căci pe cerul gurii voastre norii s-au împrăștiat! Nu mai plouă de cînd lumea, soarele vă frige dinții Și cînd limba vi se-nmoaie – tună din

Orice-aș încerca să fac, nu se va-mplini Și gîndul că sunt viu mă roade în stomac. Vreau să mă sfîrșesc, dar nu mă voi sfîrși, Căci viermii răi din suflet nu-mi permit s-o fac. Cerul meu e

Dacă aș săei din pat și aș îmbrăca chiloții, Aș merge la cimitir ca să mai discut cu morții. Aș aprinde-un foc îngroapă și m-aș îngropa grotesc, Să crească din al meu scrum – chipul fetei ce-o

Aruncă bomba în mulțime și va fi o sărbătoare, Dracii vor fugi smintiți, ascunzîndu-se-n hățișuri. Graurii vor ciripi, îngerii vor da în floare, Noi ne-om mîngîia în casă pe-ascuțitele

Te rog să îmi permiți să-ți bag cu drag în gură Cîteva chibrite aprinse din greșeală Să poți cunoaște-amestecul din dragoste și ură, Să înțelegi cum soarta întruna te înșeală. Te rog să îmi

Să ieșim din paradisul gălbenușului de ouă, Să pătrundem în tăcere și să urmărim cum plouă. Să aprindem o țigară și cu ochii plini de scrum, Să dăm drumul la iubire prin inelele de fum. Să ne

Femeile gravide nu pot fi uitate În ele se cuplează păsările-n zbor. Nourii se cern în site pe corlate Și-n uterul tăcerii se pierd chinuitor. Femeile gravide nu pot fi lăsate În ele se

Amorușca mea știe ce vrea: Un pic de iubire întins pe saltea S-o furnice-ntre sîni prin crîncene spasme... Amorușca mea vrea numai orgasme. Amorușca mea e foarte tăcută Tot ce vrea e să fie

Glodul se usucă pe fața ei curată Noi strigăm în cercuri, cîntăm despre iubire, Soarele se scurge într-un pahar cu lapte, Iar limba arsă-n gură pute-a nemurire. Poeții și tîlharii se nasc

cînd privesc în ochii oamenilor mă văd pe mine dintr-o parte la fel și ei cînd observă asta în ochii mei și-i închid pe-ai lor ca să nu ne uităm unii la alții pe furiș cîțiva dintre ei sunt

eu sunt omul din visul tău cu care ți-ai murdărit tinerețea m-ai iubit ca o stricată culcată în sicriu cu limba după dinți și n-ai spus nimănui despre sentimentele tale îți măsurai corpul

privirea mea nu a pătruns niciodată nimic însă atunci cînd privesc în ochii oamenilor îmi vine să-i omor să le sucesc gîturile ori să-i strangulez în fața porții mele și să le urlu în ureche cu

eu sunt mut din născare dar am vorbit întotdeauna am cuvîntat în fața oamenilor dar ei n-au vrut să înțeleagă eu sunt surd de la naștere dar am auzit întotdeauna fiecare sunet și oamenii au

după ce trăisem ziua ce nu se trăiește trebuia să dorm noaptea în care nu se doarme în timp ce apunea soarele care nu apune niciodată răsăreau stelele care nu se vedeau pe cer și luna cu