Poezie

chipul fetei

1 min lectură·8 februarie 2006

Mediu

Dacă aș săei din pat și aș îmbrăca chiloții,

Aș merge la cimitir ca să mai discut cu morții.

Aș aprinde-un foc îngroapă și m-aș îngropa grotesc,

Să crească din al meu scrum – chipul fetei ce-o iubesc.

Dacă aș trăi o zi cu iluzia iubirii,

Aș bea din paharul morții ca să-mi vin puțin în fire.

Aș săpa o groapîă-n cer și m-aș astupa firesc,

Să crească din al meu suflet – chipul fetei ce-o iubesc.

Dacă m-aș trezi din somn cu ideea că sunt mort.

Aș dori să fiu celulă din iubirea ce o port

În a mea substanță sură, unde zac și putrezesc,

Iar din putregai să crească – chipul fetei ce-o iubesc.

Dacă m-aș mai naște-odată în cămașă de argint,

Mi-aș pune pe cap chipiul și-aș coborî pe pămînt.

M-aș ascunde-ntr-un perete pîn-la sînge să-mpietresc,

Și din oasele-mi să crească – chipul fetei ce-o iubesc.

002.455

Iurie Burlacu. “chipul fetei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iurie-burlacu/poezie/164654/chipul-fetei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.