Poezie
Poetul atomic
2 min lectură·
Mediu
gemând cuvintele cangrenoase, blestemate
ca niște cranii rânjind sfărâmandu-se unul de altul
aranjate, permutate, combinate- autorul nu iartă nimic
sensurile se deschid apocaliptic, scapă cine poate
din fața lor, ochii roșii bulbucați, creierii varză
trăiri, emoții ne copleșesc cădem pe spate extaz
orgasm fracturi, poet genial original chinuit neînțeles
avangardist postmodernist masochist
nu îl citește nici dracu decât vreo doi-trei babuini în cenaclu
jurii, critici triști, limbiști, zguduiți, hămesiți, dau certificate
de bună practică: de poezia lui n-a murit nimeni până acum!
ziarele prevestesc: marele, cutarele, mesia, hamsia
publicul strâmbă din nas, scuipă buimac, sictir
elite decadente , huuuuo! la muncă !
poetul se încruntă, bea un kil de trotil, vodkă , uraniu îmbogățit,
muza zace violată, maltratată cu arcada și buza spartă
poetul mai face o încercare pe ziua de azi
de a intra în eternitate își suflecă mânecile
își pune mănușile de cauciuc , ochelarii de sudură
își scoate pantofii -mai mici cu două numere , ce chin
ehe! acum e altă viață , fugărește, dă iama din nou în lexic
cuvintele se bulucesc năuce din calea lui care-ncotro
după așa vânătoare -safari cuvintele se predau cu ochii închiși
siluite, îngrozite, terorizate , sfârșite, în lesă domesticite
mulțumit poetul , perfectul , estetul, artistul ,
karatistul 6 dan al vorbelor meșteșugite
rânjește mefistofelic, hingheric, aristotelic
își desface nodul de la cravată, fericit, izbăvit, împlinit :
din foaia de scris hohotind
un cernobâl al liricii contemporane
iradiază spre universalitate
versuri mutante
034133
0
MS
