This is my time
doar eu copilul de acum de oricând de oriunde am oprit timpul astãzi aici în sufletul meu uite şi acea mare pierdutã prin mine este încã prinsã într-un colţ de rãsãrit şi-n altul
Terra Incognita
luminile acelea nemaivăzute jucându-se pe frunțile noastre lipite de limbile curgătoare ale orologiului subacvatic talismanul tău portocaliu înlănțuind orele neștiute ale pietrelor inorogul meu
Reverie
Umbra vântului cădea pe un colț de lună spartă Din pocal vinul cerșea mângâierea de bacantă Un pumnal înfipt în cer sângera cu nori pe zări Grațios ne contopea, lin, un timp de
Zâmbesc fericit prin viață
Pacea nopții pacea îngerilor pacea copilăriei mele se întorc cu aceleași călăuze pe care le-am iubit dintotdeauna Visez, și Dumnezeu mă poartă de mână prin lumile Sale. Zâmbesc
Alice, next door
era o frumoasă domnișoară vecina mea îmi înfunda zilnic cu bețe de chibrit toate încuietorile și în timp ce eu mă învârteam nervos neputând descuia ea ieșea absolut întâmplător, mă privea
Poetul atomic
gemând cuvintele cangrenoase, blestemate ca niște cranii rânjind sfărâmandu-se unul de altul aranjate, permutate, combinate- autorul nu iartă nimic sensurile se deschid apocaliptic, scapă
Camera cu vedere spre Stix
nu te mai aștepta nimeni dezlipindu-și liniile din palme peste nisipul fierbinte al neliniștii strecurându-se pe sub valuri îți purtai iarăși bătrânețea de mână ca pe o iubită
Sfarsit
Liniștea din camera secretă a globului de cristal Singurătatea călăuzei în așteptarea chemării Fumul albăstriu învăluind sclipirea privirii Magia puterii și a viitorului fără taine Licărul
În trecere
De ce copacii înnoptează cu frunzele înspre amiază Și peste ochii tăi coboară, cuminți, din ploile de toamnă Tristeți de păsări călătoare, ce astăzi nu mai pot să zboare Plângând în roșu
Scrisoare catre tine
Ma apropii de oameni cu intelegere si cu dorinta de a insemna ceva in devenirea lor. Nu am harul divin al clarvazatorilor ce urca pe cerul noptilor albe stelele descatusarii sufletesti . Am
Omagiul privirii
Aș vrea să te mai privesc, Să simt căldura ta cum coace merele verzi Însă nu pot călca pe pământul acesta de lângă tine, De unde se vede marea și cerul e mai limpede . Rămân nemișcat până când
Catastroficele urmări ale marelui dezastru ce nu s-a mai produs
Iubire urbana tropind prin ploaie cu mobilul inchis Asteptand zadarnic in buricul capcana diamantul promis Un e-mail de la tine am primit, nu e bine, Tocmai hat, din Madrid. Vei ajunge pe
Sub cupola destinului
Marea călătorie se amână de câteva milenii Oameni de nicăieri se înghesuie în pustiul secundelor Ademenite mereu de rătăcite neliniști Gândurile cad sfârșite în cavoul cuvintelor. Nu ne mai
6 ani
Dintr-o margine de cer Învelită-n noaptea rece O fetiță părăsită, Roiuri de sclipiri culege. Și din umbra unui gând La un capăt trist de soartă O păpușă strânge blând Sub o lacrimă
Povestea clipei ce va sosi .
Primăvara ta îmi mătură gândurile moarte, Îi ascult uimit mugurii șoptind prin copaci, Mă înțeapă soarele meu trezit pe jumătate, Vântul cald din priviri ți-l cutreier stângaci. Scutur
Amintiri despre mine
Nu mai știu nimic despre mine. Dacă cineva mă poate ajuta, oricât de puțin… un gând , o vorbă de-a mea, o privire, o întalnire, o strângere de mână, o prietenie, un sărut, un drum
Carul cu amintiri
O halbă cu amintiri, din vremuri apuse Să ridicăm împreună cu sufletul plin ! Rumeniți se aștern mititeii pe mese, Și voioși închinăm pentru-al vieții destin ! Vechi prieteni acum rotunjesc
Intamplari nocturne
Luna rotundă se tăiase în caninul tău spart Stele căzătoare se-ngropau chiar la mine în pat Aerul rece și umed ca un psihopat obsedat, Îți sfâșiase cu degetele decolteul adânc și curbat. Vraja
Mesaj de pe Terra
Am petrecut milenii aici dar mâine voi pleca E ultimul meu gând pentru voi de pe Terra Mă așteaptă Awayo cu lumina ei violet Cu oceanele verzi și pădurile albastre Cu zăpezile oranj și norii roz
Muzica ta
ai trecut pe langa mine, oh! ma innebuneste parfumul tau! ma crezi? purtand in brate felina ta neagra cu ochi albastri si tabloul meu cu papagali verzi. eu cantam intr-o doara din flaut, pierdut,
Puritatea simplei credinte
A pășit smerit în simpla bisericuță de țară, Cu fruntea descoperită și colbul uliței pe tălpile Prea crăpate și arse de dogoarea pământului , După sfântul semn al crucii. Din tavan, de sub
Templul parasit
Statuile de fum ale zeilor s-au sfărâmat sub apăsarea luminii … Colțuroase forme de fetide mirosuri exală spre cupola nedeslușită. Uriașele coloane iși
Sperante.
Mi-ai deschis cu gândurile tale ferestrele inimii. Și bucuria din ea a zburat ca un vultur, Așezându-se pe umărul sufletului tău. Ne-am împărțit tăcerea ei ca pe taina cea mai adâncă, În
Darurile prieteniei
Ti-am dăruit, prietene, aseară, Calea Lactee. Știu, nu e mult, sunt un om simplu. Dar câte nu ne vom spune în drum spre ea !
Ganduri la despartire
Niciun gând rătăcit nu va sta trist și gol așteptându-te-n vechea gară a nopților Un pendul prăfuit cu amintiri zgâriind obosit timpul în yalele porților Afară vântul aspru lovind prevestitor cu
