Poezie
Reverie
1 min lectură·
Mediu
Umbra vântului cădea pe un colț de lună spartă
Din pocal vinul cerșea mângâierea de bacantă
Un pumnal înfipt în cer sângera cu nori pe zări
Grațios ne contopea, lin, un timp de altădată…
Roiuri de lumini vegheau reci secunde de tristețe
Melancolice chemări străbătute de blândețe
Ne aflam tăcuți purtând din priviri în amintiri
Gânduri care ar putea zborul clipei să-l înghețe .
Am simțit atunci chemarea veșniciei călătoare
Fâlfâit de aripi de flutur în clepsidre arzătoare
Efemere sentimente, fulguiri de amăgiri
Ne-mbăia sublim destinul în iluzii dulci-amare.
019
0
am citit poema ta. clasic, prea sensibil si pe pus pe rana. nu e rau... mai e loc.
retin:
Efemere sentimente, fulguiri de amăgiri
Ne-mbăia sublim destinul în iluzii dulci-amare.