Poezie
Terra Incognita
1 min lectură·
Mediu
luminile acelea nemaivăzute jucându-se pe frunțile noastre
lipite de limbile curgătoare ale orologiului subacvatic
talismanul tău portocaliu înlănțuind orele neștiute ale pietrelor
inorogul meu alb cu armura lui transparentă
uriașele păsări cu glasuri de ape așezându-se pe linia orizontului
ferecând pleoapele din care curgea cenușa privirilor
vise saturate de încremenite măști ne încorsetau epiderma
ne dezbrăcam cu naturalețe de toate gesturile inutile
ce se duceau purtate de vânt în căutarea începuturilor
sorbeam încântați aerul de sub lespezile de fum ale tăcerii
adapostiți într-o aripă nenăscută a copilăriei
ne salutam cordial pe aleile întortocheate ale neputinței
labirintul întunecat al oaselor tale descărnate de umbre
ne îmbătrânea dureros și noi descifram voluptuos cu vârful degetelor
mesajele incandescente ale acelui straniu necunoscut
descopeream mirați semnele unor împrejurări memorabile demult uitate
apoi, se lăsa o tăcere adâncă între buzele noastre acoperite cu solzi
și adormeam fericiți pe marginile netede ale întâmplării
034.971
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iulian Sgarcitu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 147
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Iulian Sgarcitu. “Terra Incognita.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulian-sgarcitu/poezie/1745039/terra-incognitaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Despre poezie, mi se pare ca vine din timpurile de odinioara. Cand se mai scria asa. Cand se mai scria asa bine. Mi-a placut in mod deosebit finalul.