IMIulia Matei
Verificat@iulia-matei
Blaaaaaaaaaaaaaaa
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ
Cronologie
e un text care curge binișor, nu am găsit expresi supărătoare în afară de inversiunea din final cu ușa care nu pricep de ce e așa
în schimb ideea e cumva de suprafață, adică nu suficient de profundă încât să mă lase și pe mine, cititorul, să mai dibui câte ceva, să vin cu versiunea mea de interpretare care, desigur, să corespundă textului în mare parte :)
cercelul din final m-a luat prin surprindere, nu e un obiect-imagine pe care mi-aș dori să-l regăsesc într-un poem feminin despre el și ea
mai trec,
iulia
în schimb ideea e cumva de suprafață, adică nu suficient de profundă încât să mă lase și pe mine, cititorul, să mai dibui câte ceva, să vin cu versiunea mea de interpretare care, desigur, să corespundă textului în mare parte :)
cercelul din final m-a luat prin surprindere, nu e un obiect-imagine pe care mi-aș dori să-l regăsesc într-un poem feminin despre el și ea
mai trec,
iulia
Pe textul:
„căci peste noi vine noaptea și face cu noi ce vrea" de Mara Calinescu
0 suflu
Contextmi se pare un discurs neterminat și încâlcit cu multe prepoziții care îngreunează textul. apoi am impresia că sunt enumerații care nu spun prea multe ci doar repetă aceeași idee, aceeași retorică de ce, cum , cine etc
mi-a dat un feeling de mecanic poemul pentru că totul se desfășoară în aceeași linie, iar finalul te îndrăgostesc încă o dată de mine e genul de expresie care deși nu s-a mai spus trage spre clișeu
mai trec,
iulia
mi-a dat un feeling de mecanic poemul pentru că totul se desfășoară în aceeași linie, iar finalul te îndrăgostesc încă o dată de mine e genul de expresie care deși nu s-a mai spus trage spre clișeu
mai trec,
iulia
Pe textul:
„Dragă Alter" de Alina Florica Stasiuc
0 suflu
Contextchestie care mă atrage aici e cea de care zicea și raul „când o să fiu mare vreau să fiu mică” cu deosebirea că eu aș spune-o chiar așa, cimplu și direct pentru că tocmai asta este ceea ce șochează, franchețea :)
restul sunt idei repetate și uzitate, nu spun prea multe nici ca esență și nici ca imagistică
mai trec, though
iulia
restul sunt idei repetate și uzitate, nu spun prea multe nici ca esență și nici ca imagistică
mai trec, though
iulia
Pe textul:
„Îmi port feminitatea pe ascuns" de Andrada Ianosi
0 suflu
Contexte bună...e naumică :). mai ales acel unu care se repetă
strofa a doua nu îmi spune multe ca imagistică, ci doar ca idee...o văd ca un fel de punte între primul și ultimul grupaj
faină imaginea cu paznicul care lovește în merele căzute, dar ultimul vers și acel diminutiv mi se pare că dezechilbrează puțin și parcă vine de altundeva
mai trec,
iulia
strofa a doua nu îmi spune multe ca imagistică, ci doar ca idee...o văd ca un fel de punte între primul și ultimul grupaj
faină imaginea cu paznicul care lovește în merele căzute, dar ultimul vers și acel diminutiv mi se pare că dezechilbrează puțin și parcă vine de altundeva
mai trec,
iulia
Pe textul:
„hainele largi ale răsăritului" de ștefan ciobanu
0 suflu
Contextmi-a placut ultima strofa. pe aia o gasesc cea mai catchy dintre toate pentru ca e sincera si simpla si directa...nu ca restul nu ar fi, dar am impresia ca prea se abuzeaza in poem de tot acel univers sanitar cu \"ororile\" de acolo
chiar daca celelalte grupaje conduc frumos spre acel am foarte putini prieteni, personal nu ma prind, nu imi spun foarte multe si nimic nou. cred in continuare ca poemul se sustine prin strofa finala :)...hihi
mai trec,
iulia
chiar daca celelalte grupaje conduc frumos spre acel am foarte putini prieteni, personal nu ma prind, nu imi spun foarte multe si nimic nou. cred in continuare ca poemul se sustine prin strofa finala :)...hihi
mai trec,
iulia
Pe textul:
„Grey\'s Anatomy" de Oana Popescu
Recomandat0 suflu
Contextca am citit poemul asta undeva, de fapt l-am mai citit sigur si mi-a placut atunci si imi place si acum :)
e o elipsa de timp, un fel de atunci si acum, o paralela care prinde aici, iar jocul acesta cu timpul e un subiect care va ramane mereu in picioare oricat suna de cliseic (de fapt nu e)
buna descrierea, e un text foarte vizual. m-au deranjat putin acele coaste pentru ca sunt deja mult uzitate si nu aduc nimic nou
faina imaginea acrobatului si acel balans pe un sharp edge, undeva intre zbor si pamant :)
ok, mai trec, hihi
iulia
e o elipsa de timp, un fel de atunci si acum, o paralela care prinde aici, iar jocul acesta cu timpul e un subiect care va ramane mereu in picioare oricat suna de cliseic (de fapt nu e)
buna descrierea, e un text foarte vizual. m-au deranjat putin acele coaste pentru ca sunt deja mult uzitate si nu aduc nimic nou
faina imaginea acrobatului si acel balans pe un sharp edge, undeva intre zbor si pamant :)
ok, mai trec, hihi
iulia
Pe textul:
„În căutarea urșilor polari" de Oana Zahiu
0 suflu
Contextplace foarte mult strofa 3 pentru că e apăsată și se simte acolo explozia, răbufnirea care roade pe dinăuntru :). și de la grupajul acela poemul stă în picioare chiar bine înfipt
începutul cred că se mai poate lucra, e cumva incert și scârțâie ceva acolo, poate e din cauza enumerațiilor și a puținelor verbe care apar
nici titlul nu mi se pare foarte inspirat, dar îmi place contrastul dintre conținut și titlu
ok, mai trec
iulia
începutul cred că se mai poate lucra, e cumva incert și scârțâie ceva acolo, poate e din cauza enumerațiilor și a puținelor verbe care apar
nici titlul nu mi se pare foarte inspirat, dar îmi place contrastul dintre conținut și titlu
ok, mai trec
iulia
Pe textul:
„a murit mama" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
Contextmi-a plăcut, un text îndrăzneț și ce e minunat e că își păstrează feminitatea :)
fain cum aluneci și cum dirijezi toate aceste universuri fantastice, toate particulele SF care deși sunt numeroase acolo, nu sunt puse la gramadă și nu încarcă inutil
și vorba veronicăi văleanu, totul este autentic, nimic nu își pierde doza aceea de realitate care te face să te îndepărtezi sau nu de atmosfera din poem
mai trec,
iulia
fain cum aluneci și cum dirijezi toate aceste universuri fantastice, toate particulele SF care deși sunt numeroase acolo, nu sunt puse la gramadă și nu încarcă inutil
și vorba veronicăi văleanu, totul este autentic, nimic nu își pierde doza aceea de realitate care te face să te îndepărtezi sau nu de atmosfera din poem
mai trec,
iulia
Pe textul:
„E.T. - [DC]" de Corina Gina Papouis
Recomandat0 suflu
Contextse spune multe în cuvinte puține și mai în glumă, mai în serios, se ajunge la un mare devăr :)
:)) mă gândeam acum că poemul are exact structura unui banc, începe cu o premisă general-valabilă, apoi se arcuiește (fie arcul climaxul) și vine „poanta”
mi-a plăcut pentru că scoate esențialul din puținul acesta, din economia de cuvinte
mai trec,
iulia
:)) mă gândeam acum că poemul are exact structura unui banc, începe cu o premisă general-valabilă, apoi se arcuiește (fie arcul climaxul) și vine „poanta”
mi-a plăcut pentru că scoate esențialul din puținul acesta, din economia de cuvinte
mai trec,
iulia
Pe textul:
„poem de unică folosință" de silviu viorel păcală
0 suflu
Contextbun, e un text care stă în picioare, simplu, curat :)
ce prinde aici e tocmai acea naturalețe cu care curg expresiile, pentru că nu e nimic pompos, nimic exagerat
rețin finalul, e sugestiv :)
„după aceea uităm. și ni se pare că e foarte ușor.
ne spunem: pînă aici a fost, de aici începem să urcăm.
și devenim un fel de bătrîni,
dar asta nu mai înseamnă nimic”
ok, mai trec
iulia
ce prinde aici e tocmai acea naturalețe cu care curg expresiile, pentru că nu e nimic pompos, nimic exagerat
rețin finalul, e sugestiv :)
„după aceea uităm. și ni se pare că e foarte ușor.
ne spunem: pînă aici a fost, de aici începem să urcăm.
și devenim un fel de bătrîni,
dar asta nu mai înseamnă nimic”
ok, mai trec
iulia
Pe textul:
„amintire pentru altă dată" de Daniel Gherasim
0 suflu
Contextcoraline devine un fel de iona, adică un bun ascultător, aș spune imaginea perfectă a celuilalt căruia i te poți confesa. și iona pentru că eu văd un fel de dedublare aici, un fel de joc cu sine, ca atunci când simți nevoia să îți împărtășești gândurile și cel mai bun ascultător ești tot tu (pentru că ești de acord cu tot ce spui:) )
hm,nu știu, aici se vorbește despre viață, dar e un concept subiectiv care capăptă noi valențe :) și poemele cu coraline se citesc și se simt, nu prea poți face mare filosofie pe baza lor. ori îți plac, ori nu :)
eu sunt pentru, știi asta
mai trec,
iulia
hm,nu știu, aici se vorbește despre viață, dar e un concept subiectiv care capăptă noi valențe :) și poemele cu coraline se citesc și se simt, nu prea poți face mare filosofie pe baza lor. ori îți plac, ori nu :)
eu sunt pentru, știi asta
mai trec,
iulia
Pe textul:
„elogiu. lui coraline" de Silvia Bitere
0 suflu
Contextfrumos și sensibil. de regulă nu prea gust poemele care invocă satul și amintirile din copilărie pentru că simt o reîntoarcere la tradiționalism atunci când le citesc, dar aici te prinde atmosfera și aura mitică pe care ai creat-o :)
foarte reușită descrierea și linia care se păstrează de la început până la sfărșit, nu se iese din matcă...un text echilibrat și expresiv
iar bunicul ca personaj liric este unul aproape mitologic care posedă și alte simțuri decât cele cunoscute de om, dar aici cred că e vorba de simplitatea aia care ne face să vedem lucrurile limpede, așa cum ar trebui ele văzute
ok, mi-a plăcut mult. e un poem prin care am luat o gură bună de aer și pe care l-am simțit
mai trec,
iulia
foarte reușită descrierea și linia care se păstrează de la început până la sfărșit, nu se iese din matcă...un text echilibrat și expresiv
iar bunicul ca personaj liric este unul aproape mitologic care posedă și alte simțuri decât cele cunoscute de om, dar aici cred că e vorba de simplitatea aia care ne face să vedem lucrurile limpede, așa cum ar trebui ele văzute
ok, mi-a plăcut mult. e un poem prin care am luat o gură bună de aer și pe care l-am simțit
mai trec,
iulia
Pe textul:
„* * *" de lucaci sorin
0 suflu
Contextînsemnă te iubesc în ceva jargou inventat? sau e vorba de copacul care se cheamă tei?
asta e o dedicație pentru bani sau pentru dragoste că nu am înțeles prea bine :)
apoi nu pricep aranjarea în proză a poemului mai ales dacă are și rimă...dar o fi vreun motiv pe care eu nu-l dibuiesc :)
„frumoasă cum e streașina la casă” - comparația asta originală sunt sigură că am mai auzit-o undeva...absolut sigură, hihi
mai trec,
iulia
asta e o dedicație pentru bani sau pentru dragoste că nu am înțeles prea bine :)
apoi nu pricep aranjarea în proză a poemului mai ales dacă are și rimă...dar o fi vreun motiv pe care eu nu-l dibuiesc :)
„frumoasă cum e streașina la casă” - comparația asta originală sunt sigură că am mai auzit-o undeva...absolut sigură, hihi
mai trec,
iulia
Pe textul:
„dedicat" de florian stoian -silișteanu
0 suflu
Contexte foarte românesc poemul ăsta ca idee, ca mod de abodare al ideii :)
frumos și jocul de cuvinte cu zilele săptămânii... e mereu sarcasmul ăla viu al tău care se rsimte cam peste tot
îmi place că se simte starea asta de alergare mereu, o alergare ca un fel de ritm nebun din lipsă de timp, din cauza sărăciei, a mizeriei etc
fain, george, hihi
mai trec să știi....cu drag trec
iulia
frumos și jocul de cuvinte cu zilele săptămânii... e mereu sarcasmul ăla viu al tău care se rsimte cam peste tot
îmi place că se simte starea asta de alergare mereu, o alergare ca un fel de ritm nebun din lipsă de timp, din cauza sărăciei, a mizeriei etc
fain, george, hihi
mai trec să știi....cu drag trec
iulia
Pe textul:
„cineva o să vină să ne dea" de George Asztalos
0 suflu
Contextcu coraline, hihi
silvia, poemele astea au ceva misterios și feminin în ele, de aia îmi place să le citesc și să le trec în revistă :)
-sunt și câteva chichițe pe aici, de pildă
„într-o zi mi-am luat casa în spinare
am plecat la drum pur și simplu
fără acoperiș” - aici e o exprimare puțin clișeică (spun așa pentru că nu găsesc alt termen). cred că se poate reformula, dar e doar o părere, din nou :)
apoi urmează două versuri cu două comparații - ca și iarăși ca - poate suna puțin deranjant...
-aș lăsa fără cusur în loc de făr de cusur
-pentru tot ciclul coraline, poemul ăsta nu are cum să nu-mi placă deși altele mă atrag mai mult :)
-finalul face mult, e nota aia care surprinde
mai trec,
iulia
silvia, poemele astea au ceva misterios și feminin în ele, de aia îmi place să le citesc și să le trec în revistă :)
-sunt și câteva chichițe pe aici, de pildă
„într-o zi mi-am luat casa în spinare
am plecat la drum pur și simplu
fără acoperiș” - aici e o exprimare puțin clișeică (spun așa pentru că nu găsesc alt termen). cred că se poate reformula, dar e doar o părere, din nou :)
apoi urmează două versuri cu două comparații - ca și iarăși ca - poate suna puțin deranjant...
-aș lăsa fără cusur în loc de făr de cusur
-pentru tot ciclul coraline, poemul ăsta nu are cum să nu-mi placă deși altele mă atrag mai mult :)
-finalul face mult, e nota aia care surprinde
mai trec,
iulia
Pe textul:
„întâlnind-o pe coraline" de Silvia Bitere
0 suflu
Contextți-ai schimbat stilul, alex. poezia ta e mult mai detașată și fracturată, parcă nu mai curge la fel ca înainte și punctele alea dese nu fac altceva decât să dezarticuleze limbajul
se trece de la un moment la altul prea ușor...ciudat, mă gândesc la james joyce sau la william faulkner doar că la ei era proză și nu poezie
aici nu am înțeles
„celălalt
înghite lumea de sus în jos din afară spre
înăuntru.” - care celălalt?
iar finalul e puțin ambiguu
parcă nu ești tu, sau poate e doar impresia mea, oricum îmi plăcea mai mult înainte
se trece de la un moment la altul prea ușor...ciudat, mă gândesc la james joyce sau la william faulkner doar că la ei era proză și nu poezie
aici nu am înțeles
„celălalt
înghite lumea de sus în jos din afară spre
înăuntru.” - care celălalt?
iar finalul e puțin ambiguu
parcă nu ești tu, sau poate e doar impresia mea, oricum îmi plăcea mai mult înainte
Pe textul:
„ceva despre noi" de Alexandru Gheție
0 suflu
Contextun poem bun, ștefan, zău :)
foarte fain cum crește textul ăsta, cum acumulează tensiune
cel mai mult mi-a plăcut aici:
„când începe noaptea să-mi urle în carne ca un câine
și îmi pun la îndoială chiar și copilăria” și toată strofa aia e bună
ai imagini frumoase care se încheagă bine și curg. uite, de pildă:
„cad mereu ca o monedă în iarbă
și mă ridic sprijinindu-mă doar de stele
pentru că a venit vârsta
când văd tristețea munților din tren
strâng iubita la piept ca pe 108 spice de grâu”
bun, pe ăsta îl pun deoparte, mai trec
iulia
foarte fain cum crește textul ăsta, cum acumulează tensiune
cel mai mult mi-a plăcut aici:
„când începe noaptea să-mi urle în carne ca un câine
și îmi pun la îndoială chiar și copilăria” și toată strofa aia e bună
ai imagini frumoase care se încheagă bine și curg. uite, de pildă:
„cad mereu ca o monedă în iarbă
și mă ridic sprijinindu-mă doar de stele
pentru că a venit vârsta
când văd tristețea munților din tren
strâng iubita la piept ca pe 108 spice de grâu”
bun, pe ăsta îl pun deoparte, mai trec
iulia
Pe textul:
„timpuri noi" de ștefan ciobanu
0 suflu
Contexta fost, a fost și va mai fi :)
mă tot gândesc ce să scriu ca să nu intru la offtopic, adică să nu personalizez prea tare discursul ăsta, hihi. eu îi mulțumesc din nou lui călin pentru toate, că dacă nu era el în primul rând nu ieșeau tabăra asta și nici fotografiile mele.
cred că cel mai mare lucru e că am întâlnit oameni acolo și că s-au creat punți, apropo de ce zicea laurențiu, și treaba asta nu era posibilă fără o bună organizare, deci sus pentru călin și fara, hihi
ok, george, mă bucur că ai scris acest articol care poate fi pus la loc de cinste, într-un loc unde se păstrează cele mai faine amintiri...
să ne vedem cu bine, la fel de poetici și veseli și să nu așteptăm să treacă un an pentru asta...să creăm punțile alea cât mai repede în așa fel încât în tabăra viitoare să fim o familie vero :)
iulia
mă tot gândesc ce să scriu ca să nu intru la offtopic, adică să nu personalizez prea tare discursul ăsta, hihi. eu îi mulțumesc din nou lui călin pentru toate, că dacă nu era el în primul rând nu ieșeau tabăra asta și nici fotografiile mele.
cred că cel mai mare lucru e că am întâlnit oameni acolo și că s-au creat punți, apropo de ce zicea laurențiu, și treaba asta nu era posibilă fără o bună organizare, deci sus pentru călin și fara, hihi
ok, george, mă bucur că ai scris acest articol care poate fi pus la loc de cinste, într-un loc unde se păstrează cele mai faine amintiri...
să ne vedem cu bine, la fel de poetici și veseli și să nu așteptăm să treacă un an pentru asta...să creăm punțile alea cât mai repede în așa fel încât în tabăra viitoare să fim o familie vero :)
iulia
Pe textul:
„ Tabăra Artgothica Sibiu 2011 - afterparty" de George Asztalos
0 suflu
Contextbravo organizatorilor și mulțumim pentru tot efortul pe care l-ați depus...nu a fost deloc o muncă ușoară, dar în final a fost o întâlnire extraordinară care merită repetată. bravo călin și să tot fie tabere din astea la sibiu :)
Pe textul:
„Artgothica – Tabăra Internațională de Poezie Sibiu-Cisnădioara" de Eugenia Reiter
Recomandat0 suflu
Contextmircea ivănescu a murit și n-a murit...a murit numai dacă vrem noi să moară
frumos omagiu și nu spun asta doar pentru că e omagiu, găsesc aici niște imagini reușite ca:
„un aluat al somnului
întins pe sârme”
„în oraș se vânduseră toate umbrelele” - asta mi se pare cea mai puternică...e ca atunci când te plouă și n-ai acoperiș
finalul e din nou sugestiv și în notă înaltă
n-aș avea multe de spus, e un poem care se tace acesta
mai trec,
iulia
frumos omagiu și nu spun asta doar pentru că e omagiu, găsesc aici niște imagini reușite ca:
„un aluat al somnului
întins pe sârme”
„în oraș se vânduseră toate umbrelele” - asta mi se pare cea mai puternică...e ca atunci când te plouă și n-ai acoperiș
finalul e din nou sugestiv și în notă înaltă
n-aș avea multe de spus, e un poem care se tace acesta
mai trec,
iulia
Pe textul:
„inexplicabil. mircea ivănescu a murit alături." de silviu viorel păcală
0 suflu
Context