Poezie
timpuri noi
1 min lectură·
Mediu
nu știu ce mă oprește
să îmi trec mâna prin geam ca printr-o apă
nu știu ce mă oprește
să o iau la sănătoasa prin aer
tropăind ca un soldat
nu știu ce mă oprește
pentru că nicio mână nu simt
pe unul din umerii mei sfinți
doar amiaza
mă încălzește ca o flanelă
pe mine
un cărăbuș amnezic sub o frunză bolnavă
când începe noaptea să-mi urle în carne ca un câine
și îmi pun la îndoială chiar și copilăria
și îmi vine să bat liniștea în toate ușile ce-mi ies în cale
să vorbesc oamenilor ei să simtă ca și când
i-aș stropi cu apă clocotită
cad mereu ca o monedă în iarbă
și mă ridic sprijinindu-mă doar de stele
pentru că a venit vârsta
când văd tristețea munților din tren
strâng iubita la piept ca pe 108 spice de grâu
las soarele să ne mototolească
și îmi văd de lucru în pieptul ei cu cheia franceză
ea îmi udă florile din carne
023.600
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ștefan ciobanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 165
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
ștefan ciobanu. “timpuri noi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-ciobanu/poezie/13985805/timpuri-noiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘCiulia, zau ca te cred, si iti multumesc de popas si de zicere.
strangere de mana:)
strangere de mana:)
0
foarte fain cum crește textul ăsta, cum acumulează tensiune
cel mai mult mi-a plăcut aici:
„când începe noaptea să-mi urle în carne ca un câine
și îmi pun la îndoială chiar și copilăria” și toată strofa aia e bună
ai imagini frumoase care se încheagă bine și curg. uite, de pildă:
„cad mereu ca o monedă în iarbă
și mă ridic sprijinindu-mă doar de stele
pentru că a venit vârsta
când văd tristețea munților din tren
strâng iubita la piept ca pe 108 spice de grâu”
bun, pe ăsta îl pun deoparte, mai trec
iulia