poem de unică folosință

se spune multe în cuvinte puține și mai în glumă, mai în serios, se ajunge la un mare devăr :)
:)) mă gândeam acum că poemul are exact structura unui banc, începe cu o premisă general-valabilă, apoi se arcuiește (fie arcul climaxul) și vine „poanta”
mi-a plăcut pentru că scoate esențialul din puținul acesta, din economia de cuvinte
mai trec,

iulia

mi se pare genul lui Acosmei. Chiar dacă nu-mi plac comparațiile și referințele de data aceasta m-am gîndit la el. Și cred că pentru ultimele două versuri care dau esența. Mi-a plăcut.

și comentariu. Cu stimă!

spre rușinea mea nu am lecturat nimic de Acosmei, dar m-ai făcut curios și o să fac săpături, că nu se cade să intru în stilul altuia. Cu stimă!