Iulia Elize

Așteptăm, atunci, Crăciunul. E, în fond, despre cea mai frumoasă naștere, plină de bucurii și flori de măr...

Mulțumesc pentru toate însemnările, de prin textele mele, le-am apreciat pe fiecare! Numai bine și spor la textele tale filosofice! O să încerc să mai treci și eu, când am timp...

Sunt multe de spus, pentru om. Mai întâi, omul trebuie să fie onest, față de el însuși. Apoi, desigur, multă filosofie și mult constitutiv-creațional despre o stare a lucrurilor, reală și semireală, pe care o cântăm, și noi poeții (scriitorii).

Mulțumesc pentru popas!

Cred că era ok ca aceasta să fie consecutivitatea cea mai bună, aici, având în vedere pandemia. Numai să trecem cu bine! Valeriu, îți mulțumesc în numele colegilor de literatură pentru ce ai făcut pentru noi, scriitorii, și că nu ai prisosit nicio străduință!

Mult succes și pe mai departe, ție și străduințelor tale!! Mult succes, mereu, poezie.ro!

Sper că nu te-am supărat, Daniela, cu ceva nepotrivit. Remarcasem, doar, că a dispărut acea tendință de a ta de a personaliza, ceea ce nu a fost chiar rău, în trecut, numai ca practică curentă este de ocolit, cred eu, pentru ca romanul, de pildă, să fie obiectiv, în loc de subiectiv. Mi se pare că există foarte mult plus, la tine, remarc, de fiecare dată un alt plus, având câțiva ani de lucru mai mult, pot vedea, și eu aveam tendința asta, de a personaliza, ba și alte metehne pe care le am și acum. Mie, de pildă, nu îmi ies, ACUM, textele atât de bine, ca ție, d.p.d.v. plastic. Cred că și eu am toanele mele (și etapele) mele personale de scris, după cum și tu le ai, și sper că evoluez și eu, în continuare, ca toată lumea... Îmi pare rău, mi-ar fi plăcut să primesc (și eu) sfaturi, la timpul lor, din păcate a trebuit să observ totul, singură... Și poate dacă erai tu mai devreme, ca penel, și înaintea mea, m-ai fi sfătuit de bine și m-ai fi salvat! Cred că sfaturile sunt întotdeauna utile, mai ales, unele foarte bune și care cu adevărat pot ajuta! Iar tu ai putea, de fapt, să ajungi să scrii un roman ca de premiere mare, eu asta spuneam, că totul se poate și e întru perfecțiune, mereu! Și e posibil! Și eu caut asta, nu cred că îmi ies foarte bine unele aspecte... Dar încă lucrez și asimilez.

Mult succes la cartea de fragmente! Sunt sigură ca va fi foarte frumoasă, după cum se vede și după cum spuneam! Am și lăsat steluța cu foarte mare convingere și analitic nu am greșit, ba chiar aș mai fi lăsat una în plus!

Spor la scris, aștept de pe acum cartea! Și poate va fi și timp pentru un roman nou, eu asta îți doresc!

CU MULT DRAG ȘI SINCER, REVIN!

Îmi place această desfăsurare de sentimente specifice, în proză. Remarc o bună plasticizare a ideilor, o mai evidentă alonjă în text și o dezvoltare foarte bună în amănunt și în descrierea imagistică, un efort cu totul încununat de reușita evidentă în proză. Textul este elegant, devine elegant și la lectură, adică este perceput exact așa cum vrea autorul. Reușește să transmită. Nu mai văd personalizări, amprente prea evidente sau de insistență, ci doar nota cursivă, elegant sugerată, adică, un punct foarte bun pentru text. Înfățișările (inclusiv discursul cu privire la sentimentele evidențiate) reușesc numai bine, ca și concluzie, de-a mea, generală, cu privire la bucata de proză.

Nu pot decât să îmi exprim sincerele felicitări, spor în peniță, poate și un roman, în timpul care va veni! Cred, sincer, Daniela, că ești numai bine pregătită!

Las o steluță ca să se vadă că am perceput calitatea mult evidentă!

Ps: Ideile, eu aș centra mai mult. Aș separa un anumit calup de idei, aș separa pe calupuri, dându-i fiecăruia dintre ele unitate.

Multe salutări! :)

Pentru cuvintele foarte frumoase, îți mulțumesc cât de mult, pentru că este, așa e, despre sensibilitate și un anumit discurs ”da silva” și de apropriere. Părerea mea este că un text poate fi (și) atipic, nu e musai ca decantarea unei idei prin clarificare, precizare, reluare, să fie poate un punct nevralgic, ci din contră. E aiurea să numeri conotațiile pe o idee și să le tot cuantifici, zicând că e un flow textual. Când poate e o explicare sau o îmbogățire sensuală, prin care e musai să reiei ce ai început să spui.

În rest, am avut o anumită stare când am scris, pe care ai remarcat-o și tu. Pe care mi-aș dori să o mai experimentez, când scriu. Spunând ”experimentez”, mă refer de fapt la lucrul cu textul, la fel e și o ”încercare de poetizare”, vreau să spun mai mult că lucrez literar având în minte ceva, gen intreprind un experiment, îl fac, observând cum îmi iese și stau în lucru pe text. E așadar o încercare de poetizare, lucrând efectiv. Poate mulți nu au în minte asta, să scrie și să experimenteze, scriind, să exploateze și să încarce idei. În schimb, eu da. Experimentez. Și nu cred că sunt singură(a).

Îți mulțumesc, încă o dată, din suflet, pentru semnul de lectură! Te mai aștept, să treci! :)

O idee foarte inovativă, acest șir de volume, această Trilogie, din câte știu, este o inițiativă care nu s-a mai abordat, în literatură, este atipică, prin fragranța foarte tânără și senzorială-intimă și sexuală, aceasta poate însemna că Trilogia este cel puțin de ochit și întru descoperire. Și mă bucur, cu privire la intenția de roman, pentru că romancieri suntem, din păcate, foarte puțini și trebuiesc cheltuite eforturi susținute și mult curaj! Spor la scris și multă râvnă! O trilogie și un roman înseamnă mult timp, dar întru folos și spre un prestigiu merituos, dacă se muncește mult, pentru că și eu am trecut prin acesasta și cunosc foarte bine, desigur, calitatea și munca sunt cununa scriitorului...

Drum bun cărților dumneavoastră, ca de fiecare dată! Cu drag, vă felicit și înstelez!

”Domnule Constantin Rupa”, vă rog, mii de scuze. Vă datorez, poate, o dedicație poetică! Mai scapă tastele, se mai întâmplă...

Domnule Rupea, mărturisesc că remarcasem forma compactă a poeziei, calitatea stilistică a versului, un fel de amprentă foarte bună, citind mai multe poeme de-ale domniei voastre, asta am înstelat, aici, calitatea în scriitură, cum am și spus. Pentru că acesta este punctul dvs. forte, care se și lasă observat, pe scheletul și în forma turnată, ar veni de fapt gândirea poetică, în tiparul respectiv sub care se însăilează ideea poetică, așadar. Un stil lucrat estetic și bine elaborat cred că este în căutarea fiecăruia, ori măcar încercâm, eu asta am înstelat, calitatea în stil.

Toate cele bune, mereu, și numai bine!

Frumoasă pagină cea de mai sus, emoționantă, cine știe, poate Dumnezeu este subiectiv câteodată... Poate viața este numai o mașină din care coborâm, călcăm strâmb, și e ceva mic, doar îți alunecă puțin glezna, și te trezești că asta e foarte grav, pentru piciorul tău, mai ales dacă ești în etate... De la un mic moment de neatenție și de la un capriciu al secundelor... Sau cine să știe!

V-am citit și ultimul poem ”leagăn plin de tei în floare”, un poem de eros, dar și alte poeme, din spatele paginii, remarc în general stilul bine definit, matur și clar, foarte bine esteticizat prin contur stilistic, penița exactă, fixată exact acolo unde trebuie, fără să se deplaseze prea mult sau nici foarte capricios în imagistică, sau în petele de culoare, fără niciun ”splash”, cum e pe la mulți alți poeți, care își caută încă stilul și vocea, o amprentă. E mult fel despre un fel de frumusețe a poeziei care ar putea fi valorificată aproape imediat în volum, neexistând defel alunecări sau deplasări inexacte în formă sau în stil. Felicitări pentru calitatea poeziei și desigur aștept să vă mai lecturez!

Stea pentru poezia de mai sus, și ea o marcă a frumuseții generale, care nici aici nu e altfel, decât foarte evidentă. Chiar și suavitatea din imaginea tricoului cu Winnie, este mult încadrată în stilistica aproape perfectă, de fapt fără flow, fără nimic de scos din vers sau de adăugit, în forma de acum!

Felicitări! Mărturisesc, a fost o reală plăcere să descopăr poezia dumneavoastră!

Și steluța! Uitasem... :)

Câteva impresii, sincer mi-au plăcut toate poemele din selecție, au ceva special fiecare, poate aș mai îndulcit ”Portretul”, dar asta foarte subiectiv și după stilul meu propriu, l-aș mai fi aerisit, l-aș fi salvat pe Ivan Iavnovici cu un skepsis, Luft mi-a plăcut mult, aș fi folosit o inserție dintr-o altă poveste însă, poate ceva mai exotic, însă cu același sens, dar îmi place finalul, mult, e mai ludic, potrivit, adică.

La poemul Juan tot e perfect, nu aș modifica nimic, poate așa l-aș fi scris și eu, într-o stare geamănă, dacă s-ar fi putut, văzându-l, și optic, dar nu mi-ar fi ieșit, îmi place foarte mult, sonor, Limanu, rețin tiltul, l-aș fi folosit și pe altundeva și altfel, accentuat pe ultima silabă, conotativ, poate în ceva spirit sporit de simbol, totuși un punct foarte bun pentru Inscripție, ca tot unitar. Oprindu-mă spre poemul Centric, am rămas cu un anume sentiment. Ca să spun foarte drept, pentru sensibilitate și mult pentru metrizarea stilistică potrivită a poemelor, pentru colecția bună, nu pot decât să te felicit!

Las steaua mea, preferând să mă opresc aici, deocamdată, lăsând și pe ceilalți colegi să treacă pe marginea acestor foarte frumoase poeme, care merită incluse și în continuate, în colecții.

Îți doresc mult spor și inspirație la scris! :)

visul meu a ajuns atunci și la domnia voastră... căile visului, intersecția. :)

Multe salutări calde!

Interesant titlu. Se poate scrie, cred, o întreagă carte cu tentă dulce-veche-romantică, pe marginea sa... Semn că am citit. Din Casa cu iederă, care e pe undeva și printr-un vechi roman de-al meu... Cam vechiuț, îmi aduc aminte de el cu nostalgie, parcă.

Mi-a plăcut foarte mult. Secretul e și nu este. Totuși, foarte palpabil. Are ceva foarte delicat, poemul acesta. E ca un fel de urmă de fluture :)

Mi-a plăcut, e interesantă asocierea colierului de rouă, cu ”peisajul” anost de beton. Crează, întreg poemul, un sentiment de supraaglomerare și masivitate anostă.

Cumva, eu aș mai fi coagulat poemul, dar și disiparea asta a imaginilor din poem, aglomerarea de imagini pare că duce la un sens (de uriașă dezordine urbană).

Râvnă la scris! :):)

https://www.poezie.ro/index.php/article/14139172/Iulia_ELIZE_-_Trilogia_femeii_din_noapte_(Antologie_ampl%C4%83,_de_poezie,_%C3%AEn_vers_alb)

Răspunsul e mai sus, după cum se înțelege, e aici un fel de poveste și o temă de-a mea cu un tipic de nuanță. Poate o să vă mai lămuriți, întrucâtva, citind mai sus, dacă puteți. Sper că v-a plăcut, este aici un fel de obsesie literară, care mi-a numit și Trilogia (care conține peste 500 de poezii, cred, cu aproximație.) Fiind un laitmotiv, de fapt, și un fel de poveste de la început de fiecare volum al cumulusului cu poezie. Consideram, de fapt, că nimeni nu ar întreba despre Lea, numele acesta drag mie, și asta mă surprinde plăcut. Încât trebuie să iau, și eu, pesemne, un lămpaș și să mă plimb cu el puțin, la fel ca femeia de mai sus, mai mult ca să văd ce ieșire găsesc :) Dar nu singură și nu în noapte, ca în simbolistica de mai sus. Pentru o femeie ar fi cam deosebit. Cred și cert, e de fapt un fel de simbolistică, obscurul, lămpașul, drumul, greutatea drumului, ca și viața. Mă uit mai sus, cu privire la dilema semmalată, era de fapt o carte S.F. pe care am îndrăgit-o ”LUMII îI SPUNEAU PĂDURE” (Ursula K. Le Guin), am ținut minte cartea (tilul deosebit mi-a rămas undeva, foarte aproape) făcând, de aici, o paralelă între Terra noastră și o lume subtil visată, în imaginația femeii. ”pământul adică Terra e doar pământ grunjos și ”pădurea” e un fel de Terra de pădure.”, adică în loc de pământ, Terra, e de fapt lumea ”Pădure”, mi-a plăcut asta, mai ales că pădurea, COPACUL, au o simbolistică deosebită.

În rest este desigur o epopee cu un lămpaș, când pe undeva o așteaptă familia (soț, copii) prin noapte, prin pădurea întunecoasă și sub stele (care ard, luminează) imaginea cu corabia e un fel de - semn de mers înainte, - e gen ca o corabie nouă, care abia s-a lansat la apă. - un semn cert al călătoriei, al unei însemnări. Nu știu ce aș putea modifica, eu îmi înțeleg perfect versurile... Lea caută, de fapt, să străbată pădurea. E și aceasta o îndeletnicire onorabilă, în ceea ce privește drumul - unul inițiatic și după cum se știe, de pildă, și viața, trebuie străbătută, cu toate nuanțele ei mai banale mai comune sau poate atipice, poate nu e așa?

Ps:
Încerc să fiu mai pătrunzătoare, în vers, înspre ceilalți, de fire sunt mai complicată, cu privire la intenția de vers și în exprimare, probabil să fie (și) vina mea sau (și) a celui care nu mă poate percepe. Sau poate e ceva între.

E, de fapt, un stil care pare mai dificil. Poate, își găsește mai greu transparența, pentru că scriu amplu, iar ideile mai dificil de înțeles mi-e că, uneori, nu transpar... Poate înspre colegul Cătălin al Doamnei să mai fi întâlnit un stil asemănător sau poate la Daniela Luminița Teleoacă, cred, e, oarecum, un vers câteodată mai amplu... În rest, se mai scrie, în acest stil, și prin alte părți.

Mulțumesc pentru popas și vă mai aștept.

A, da, aș mai fi vrut să spun că textul este, cel puțin așa după cum l-am conceput, perfect cursiv, nu e vorba de nicio tentă de suprarealism, în el. Pe la începuturi, îmi îngăduiam anumite relaxări, în vers, de acest gen, acum caut să le evit, pentru că nu mă reprezintă. Consider că acel tip de alunecare în oricare tendințe de nestrunire a versului, nu este tocmai calea mea. Fără să diminuez, câtuși de puțin, o altă cale artistică ce îmbrățișează asemenea tehnici, și fără să nu recunosc, că la început, le agream și eu, necunoscându-mi prea bine preferințele opțiunile și propriile direcții pe care aș fi vrut să le prefer, literar... Sau măcar încerc, să nu las cumva versul nestrunit, ci să îl ”domolesc”. Măcar încerc. Poate câteodată exagerând metaforic, însă. :):)

Las acum, cum să nu, și steaua mea, de felicitare, din moment ce, după cum se vede, și poemul de sus, e din, cred sincer, foarte minunata colecție! După cum am citit!

Felicitările mele, mă alătur înspre ceilalți, care au comentat pe marginea acestei cărți!

Și acest poem face cinste numelui Teodor Dume și bunei calități! Primiți și felicitările mele pentru cartea ”Dumnezeu, tăcut ca o lacrimă.”

Mult spor!