Iulia Elize

Mă ajută foarte mult, Cristina, părerile și opiniile tale, mulțumesc pentru ele, încerc și eu să depășesc anumite bariere, inclusiv prin scris.


Spor la proiectele tale, de asemnea, și multă râvnă lucrativă, mereu! Pentru că se vede...

Mereu străduința se vede, dacă o așezi în lucrul curent...


Cu mult, mult drag, Iulia

E un alt fel de experiență a lecturii, normal că nu e, însă, deloc și Doamne ferește, degeaba. Cum să fie, sunt poeme foarte bune, de ultra-calitate, un lanț atipic și bun, la lectură. Ba chiar ar fi meritat multe stele, pun una, deși mi se pare trasa aceasta cam ”difficult to be graspped. :) DAR MERITĂ SĂ FIM PE AICI! ȘI SĂ REZONĂM LA ASTFEL DE TEXTE EXPRESIVE!

Salutări de pe cealaltă parte a textului tău și de la marginea eliberatoare! Și spor la scris și în continuare!

Foarte frumos și, mărturisesc, îmi place, deigur, mult, cum e, exact neîncărcat! E chiar frumos! Un sfat: aș fi scris Umeri Cu Ploaie, pare mai expresiv, bănuiesc că se face referire la pădure, așa apare, contextual, iar apa de pe frunze, imaginea, aș vedea-o drept ”Umeri cu ploaie”.

Felicitări pentru un poem bun și echilibrat, foarte frumos, perfect stilistic și foarte puțin încărcat!

Spor la scris, multă râvnă și multă bucurie de viață, prin fiecare poezie, pentru că stilul este dulce-feminin și pe placul inimii! Cu mult drag,

Un poem foarte curajos, dar și plin de frumusețe din penel, ca o adevărată baladă albă. Chiar pare o ”baladă albă”, cum spuneam, pe alocuri e ca un mers pe lângă perfecțiune, având voie numai și numai prin frumusețea textuală, și am putința să îmi imaginez, pentru că e frumos. Putem merge, pentru că imaginile sunt foarte frumoase.

Înstelez pentru imaginile deosebite, pe care le consider a fi de o frumusețe rară și neobișnuită!

Felicitări pentru toate textele bune, din ultima vreme, și mult spor la scris, dragă Cristina! Literatura are rost! Multă încredere în tot ceea ce scrii, și în continuare și să ne încânți, poate și prin noi cărți, pe care, desigur, le așteptăm!

Foarte mult rezonez cu experiențele tale, narațiunea legată din poeme, dar a ieșit un șir bun de poeme, de fapt, gata de publicat, pentru a judeca, expresiv, un orizont prea rece, ba chiar plin de o asprime dincolo de cuvinte, când vine vorba de mulți de-ai noștri, măcar suntem, și noi, oameni iar noi ne respectăm foarte mult oamenii. Pentru că oamenii noștri sunt frumoși. Rezonez și salut acest demers mai special, pentru că uneori cuvintele pătrund ca un glonț, pentru ca bunul cititor să rezoneze și să înțeleagă, cum trebuie, anumite situații, prin care trec foarte mulți. Noi ne iubim țara, așa cum e ea, mai bună, mai rea, și poate pâinea noastră neagră e mai bună decât pâinea prea albă, însă arsă pe la colțuri, de ne frige putința și neputința, de-a binelea. Salut pâinea neagră românească și acest demers de întoarcere la breaslă, cu bine, unde măcar sunt prieteni buni, cu care (eu sunt fată) dar cred că între băieți se mai iese la o bere bună, care merge bine între băieți. Probabil, băieții știu.

Un alt demers poetic foarte expresiv, cred că toată lumea l-a perceput.

Multe salutări și spor la scris!!!

Dragă Maria, mulțumesc, în primul rând, pentru cuvintele frumoase, pe care cu drag le-am pus la suflet și le-am apreciat foarte mult. Mă tot chinui să pun încă un fragment, din acest roman, mărturisesc că țin foarte mult la el, pentru că, fiind orășancă, dar din alt aluat, parcă, unul profund nostalgic după viața foarte simplă și frumoasă, sătească, am unele regrete cu privire la valori brute și simplități. Mi-ar fi plăcut să cunosc un Emilian Păun, dar poate în altă viață, cred că pe la sate tipologia aceasta frumoasă este foarte mult cunoscută... Sper, din tot sufletul să îți placă tot ce am scris și să fii bucuroasă că mă descoperi și pe mine. Cu mult drag, Maria, și cu toată fericirea mea matură de om.


Cu mult drag, Iulia

Cu drag trec, citindu-vă, de fapt, de multe ori, și remarcând frumusețea șării și a pipenului, și din scrierile dumneavoastră! Sunt sigură că este o carte foarte frumoasă, din câte văd eu, mai sus, și sper ca, și în continuare, să aibă tot același succes!

FELICITĂRI Pentru că ”Dacă balta are pește, atunci cumpărăm și mâncăm pește!” Referindu-mă, poate, la o carte care, cum spuneți, merită toți banii și atenția noastră!!! Să o introduceți prin librării, pentru constatări!!!

FELICITĂRI ÎNCĂ O DATĂ!!!!

Sunt sigură, ca și colegii mei, de altfel, că va fi un eveniment foarte frumos și plin de importanța meritată, pe întreaga măsură a eforturilor depuse!!! Mult succes! O să urmăresc și eu, ulterior, pe youtube, sunt sigură că aceia care au Facebook, vor avea, însă, parte de o emoție originală!!!

Felicitări pentru munca depusă, doamnă Marlena Braester, cred că se vede mult în lumea literară și doresc succes și acestui demers multi-amplu!

Invit și colegii mei să privească, ceea ce e cu siguranță de privit... Steluță, pentru o mai mare optică!!!

Foarte simplu și frumos, spus, prin acest poem. Îmi pare că e aerisită tocmai cât trebuie și chiar, cum sugera și Maria, are un ton ultra drăguț (ultra drăgălaș, sau cum să spun) și ca mod discursiv.

În general poeziile de acest gen, ale multora, mă refer la subiectul ”casnic” romantic, sunt în pericol să se piardă, posibil, câteodată, prin abundența descrierilor și amănunte în plus, dar aici tonul e aerisit și tocmai dpdv constructiv, perfect.

Tabloul domestic este frumos:

”era înalt dar mă privea ca pe o floare sălbatică
era înalt și îmi plăcea să mă agăț de gâtul lui
să mă ducă undeva numai cu el” (...)

”nu mi-a cumpărat nimic mi-a spus doar
pune tricoul ăsta pe tine
îmi venea ca o rochie scurtă rock and roll
am plecat de mână și am făcut dragoste pe câmp
ce mi-ar fi trebuit altceva
l-am iubit cât mi-a dat voie”

Pentru frumusețea poeziei și pentru construcția fără niciun defect, las stea.

ULTRA FRUMOS ȘI ULTRAFELICITĂRI!!!

E foarte fain șirul imaginilor, adică bine alese, în consecutivitate, cadrele, de zici că e un derulaj, o derapare a imaginilor una din alta. Ce mi-a plăcut, foarte mult, e senzația de lucru literar aerisit.

Eu aș corecta, cam prin două părți, cu toate că se poate și interpreta, da, ca greșeli voit introduse, însă e mai firesc corectat, parcă:

Arbeit macht uns frei (+ substantivul cu majusculă, neapărat)

the chief fired you due to the lack of motivation

Felicitările mele pentru text!!!! E foarte aerisit, ceea ce mie îmi iese mai rar, parcă...

Revin, pentru că eu am dat steluța, iar mie mi se pare foarte clar, mai sus, și pot cita:

”azi a fost mai vară decât alte veri mai toamnă
decât alte toamne cu adevărat un timp bun
l-ai scrijelit în palmă sub linia destinului un fel de nor dolofan
și păstrat în secret pentru când vor lipsi ploile”

De fapt, cum aș fi spus, vedeam că mai sus, dar și în ultima strofă, se explică, în mod clar, că e un timp secret personal (Și ai păstrat în secret până când vor lipsi ploile) Care, ploi, sunt atât vara, dar, cert, și toamna. E destul de clar pentru mine, acolo, timpul incert al ploilor și intimitatea sugerată, în poem, iar ”dancing on ice”, e o expresie care, normal, arată ”nisipurile mișcătoare”, care tot le văd, extrem de potrivit,
contextual, poate indiferent de anotimpul respectiv. Mi s-a părut natural să explic, pentru că mie îmi erau toate foarte clare, unele nuanțe, cu privire la acea observație...

Încă o dată, remarc stilul personal reușit... Poezia chiar impresionează, și nu numai din acest punct foarte clar, de notat.

Foarte simplă, dar drăguță, poezie, și în metru filosofic oarecum foarte reușit, impactual, deși sunt versuri foarte scurte și mai simple. Dar ample, ca imagine. De asta las stea, pentru reușita imagistică și de culoare. Demențial peștele ăla cu buline. E foarte optic și cred că nu am mai găsit pe nicăieri comparația asta... ce mă duce cu gândul mai departe de Iona, cu mult, pentru că e altceva, cvasi-astral. Încearcă să scrii și clasică, în vers mai lung! Stea!

Poate, cum să spun, ca un răspuns, se scrie despre tot felul de stări, asta nu înseamnă că e neobișnuit, ci doar că scriem despre. Eu, de exemplu, lovindu-mă de domeniul mitologic, ba chiar popular-fantastic, am scris despre tot felul. Când nu mă așteptam de exemplu să abordez subiecte ca ”luparii”, poate știi, sau mituri mai neortodoxe. Până la urmă, un scriitor tratează, dar și exprimă, ceea ce nu e neobișnuit. Când ziceam ”volumaș”, era un fel de a spune mai dulce, mai de alint, eu de exemplu îmi mai ”drăgălesc” copilărește munca și cărțile, ca un fel de daruri de om mare/și/mic, etern mic, necrescut. Spor la treburi, din tot sufletul!!! Și eu (mai) scriu. :)

tot felul de teme și subiecte, totuși! suntem polivalenți, oricare om e! :) Iulia

Că dacă, cumva, Cristina, există eter, lumi eterice, atunci teoretic, cel puțin, masa eterului ar trebui să fie 0. Măcar ca aproximație. Dar cine știe, probabil, trebuie să ne gândim și că masa luminii s-a aproximat cu nul și a fost greșit.

E interesant cu privire la eter, pentru că dacă există stringuri, atunci nu poți decât să le aproximezi cu 0 (stringurile), altfel am fi expuși la interpuneri (de materie) nefirești, între universuri, asta dacă e adevărată teoria multistringurilor de universuri (eterice). Mare taina universului, totuși...

Dacă e adevărată, dacă sunt mai multe universuri, atunci masa unui univers de tip string eteric (parțial eteric) trebuie să fie 0 (în eter). Cine știe??? Complicat, cu eterul. Dacă există mai multe lumi materiale, atunci cum faci cu interpunerea de masă (între ele, între universuri)? Cum e realizată?

Oricum, ar fi onest ca eterul să fie 0, după masă. Și eterul să fie de fapt începutul tabloului lui Mendeleev, care apropo, nu cuprinde și masele de antimaterie sau materie negativă (cu semnul minus) Deci la ora actuală Mendeleev nu e complet (ca tabel), după părerea mea, dacă ne luăm că există și antimaterie, antimaterial.

Cine știe de fapt cum e cu multiversul, dacă există cu adevărat stringurile și cum se interpun... Unele în altele... (Ajută eterul, subtanța eterică?)

Vă doresc mult succes!!!! Poate, într-o zi, parfumul scrierilor autentice va conta pentru oameni, mai mult decât starea literară de azi. E un fel de debordantă căutare, a literaturii, cu privire la drumuri veritabile... (Poate oamenii ar trebui să citească mai mult carte românească.) Evidențiez, cu mult respect, această carte, auspiciile bunului drum să fie cu ea!


Respectuos. Și la mai multe cărți de aceeași calitate stilistică!!! Poate, căutăm un fel de ... Robinson literar? Noi, românii... Și ținuturi nu la fel de plate și plane, direcțional, strategic-cultaral. (Căutând contraforturi și multiplicări)!

E o tristețe în lume, un fel de duioșie a sentimentului care se răspândește de inutilitate, un fel de sete de adevăr. Poate în context post-pandemic. Probabil, până când oamenilor nu li se arată conținut bun genuin și adevăruri, ei vor căuta, în general. Poate numai omul liniștit genuin să aibă optică bună, dar fiecare om poate trece prin neliniști.

Ce ar vedea oare optica bună??? Care este adevărul brut? Am afla, sperăm fiecare, dacă nu deținem adevăruri. De aceea caută omul, omul căutător.

Cu drag am trecut, Daniela, spor la scris și la ce faci tu.

Sper să scoți volumașul acela cu fragmente naturalist-fantastice. Cred că va ieși foarte frumos.

Iulia

Da, aveți dreptate. Numai numărul π și numerele iraționale sunt poate, dovada infinitului. Poate, totuși ar mai exista și alte dovezi, dar deocamdată nu ne sunt cunoscute, în realitate. De pildă, firele de nisip ale deșerturilor întregi din lume, ca număr, sunt mai puține decât ORICE număr irațional, care le depășește în număr, chiar și stelele, câte sute de miliarde de megagalaxii pe cer, cu fiecare din stelele lor, sunt mai puține decât ORICARE cât de aleator număr irațional. Adică Oricare număr irațional este mai mare decât numărul stelelor care cuprind universul și Big-bang-ul. Oricare număr irațional este dovada pentru un infinit intuibil. Dar și realitatea demonstrată matematic și certitudinea REALĂ, PALPABILĂ, a infinitului. Este un fel de magie a universului și a matematicilor, că arată OPTIC REAL dovada REALĂ a infinitului. Și chiar a infiniturilor, pentru că numerele iraționale sunt multe, nici nu știu dacă sunt numărabile. Cred că nu sunt, numărul lor este practic stringuit și cel puțin teoretic, multiplicabil de tip string cuantic.


Am comentat poate, conex, dar mi se pare important. Puteți foarte mult dezvolta ideea poeziei, pentru că este foarte amplă, chiar și fizic. Ceea ce mi se pare fascinant este de pildă că numerele cuantice, iraționale, pot fi introduse în orice interval. De pildă (0,1), (1,2), și înăuntrul intervalelor, dar și marginile, care până acum nu s-au arătat în matematici. Poate să spună cineva, din punct de vedere matematic care este numărul care înlocuiește paranteza rotundă matematică? Aceasta rămâne marea provocare a matematicilor, să spună care este numărul care înlocuiește, de fapt, paranteza rotundă a unui interval (0,1) sau de oricare altă natură echivalentă ca semnificație și ca scriere.

M-am gândit și eu, în trecut, mult, pe marginea acestui subiect, dar încă nu înțeleg marginile intervalelor grupate prin parantezele rotunde matematice.

E o mare provocare de a înțelege ce număr e de fapt acolo...

Frumos sonet! totuși, la ultimul vers aș fi scris altfel, pare un pic forțat. Fiind două silabe accentuate un pic redundant și disonant. De la foțarea aceea.

”Și tu sub jaful morții, îți scapi moștenitori” ca să fie complet cum trebuie. oricum, ceva cam așa. Urechea e sfântă! Melodicitatea neforțată!

Oricum, Cristian, te-am citit foarte mult și în altă parte, nevrând să fac prea multă reclamă unui site străin, poate aici nu e cazul, dar ai o tehnică de scriere, în stil clasic, foarte bună! Mult succes și în continuare!!!!

Omul trece prin bine și prin binele sinelui însuși, până capătă, din rădăcinile și din oasele lui, multă putere. Este și un gest de autoasumare, de căutare în sine, dar și deasupra, de perpetuă legare de valori autentice, dar și superioare. Un poem de personalizare, un semn bun pentru scriitor, pentru că renunțările trebuiesc lăsate. Pentru nerenunțare și pentru poezia dumiană, las stea!

Toate cele bune și să scrieți cât de mult și des! Nu renunțați la nimic, niciodată!

Cu respect, Iulia

Un foarte împământenit poem filosofic, pare un fel de ancoră, nu în mare, ci în pământul adânc. La stea, cu tot dragul, meritând multe de fapt acest poem. Mult succes! :):)