Iulia Elize

E un fel de necunoscută arie, dar și multă dezamăgire, în lume. Mulțumesc, Răzvan!!

E o personală, e poate ca un fel de vis, Claudiu, și de aceea mi-am permis să fie mai simplu, ca stil. Marin Sorescu, da, prețuiesc totul, sensibilitatea, sinceritatea, în poezie, dar mai ales teatrul, după o părere personală este ... cu un anumit parfum complex.

Răzvane, și pe această cale, îți mulțumesc. Cum spuneam, totul este să găsești un editor cu aplecare către domeniul Filozofie și care să îți confere sfaturile necesare. (Trebuie căutat, pentru anumite păreri editoriale).

Mulțumesc din suflet, și mult, amândurora!!

Aforismele... Da.

Mulțumesc Răzvan, pentru toate intervențiile tale, îți doresc să continui munca ta (pe care oricum cred că o vei continua, pentru că oamenii în general și în particular nu sunt cum să fie lași) și să scoți cartea, așa cum, foarte demult, ziceam.

Ai unele texte care trebuiesc periate, dar majoritatea textelor tale sunt foarte inteligente.

Mult succes și chiar să te apuci de treabă! Când ai timp, poate treci și în domeniul poeziei clasice...

În adăugire, să sperăm că acest stil poetic va fi ”fructificat”, pentru că nu degeaba muncim, desigur...

Cred că adevărul este undeva la mijloc, și este să nu ne fie rușine de Eminescu sau de cuvintele care numai par injuste. Poate a avea un anume curaj înseamnă și un dram de nebunie neînțeleasă, inclusiv inovare scriitoricească. Despre Dumnezeu, că tot ați făcut conexiunea, despre univers, se spune că e o nebunie că am exista și un lant de paradoxuri. Universul pare o nebunie, și uneori ne întrebăm dacă este just să credem în ea, sau să spunem, poate, că lumea este numai eter sau poate, și mai grav, numai un vis. Injust sau just. Întotdeauna, adevărul se găsește, cu respect, undeva la mijloc, și poate că oamenii vor descoperi linia foarte fină de separare dintre adevăr și nebunie, linia fină de marcaj, care ne transformă din niște visători nebuni, în inovatori care cred în ceva transcendent, în transformarea înnobilată a actului de creație.

Mulțumesc frumos pentru semn! Din inimă! Și aștept ca și ceilalți să fure din ”nebunia” mea cu recipisă, în care mare drag am, mai ales, pentru Dosoftei! Dar și pentru alți premergători, la fel de dragi mie, ca simbol al depășirii prin sine și al autodepășirii prin dramul acela de ”surreal”... nobil. Care ne ridică deasupra condiției foarte incerte.

Oricum, Pitiș spunea... și avea dreptate, pentru că din punct de vedere psihologic, omenirea ar putea evolua foarte mult, prin autoînțelegere și ridicarea ștachetei, sper că eu mi-am ridicat (puțin) onoarea mea, în ceea ce privește literatura.

Mulțumesc din tot sufletul!!! Și multe salutări cordiale!!

O metatextualitate de text, gest frust, pe care sper că nu l-ați luat decât eteric. Un text trebuie să fie mai clar textual... Introduceți personaje și nu persoane vagi sau prea evidente, probabil inspirate nepotrivit. Un sfat personal. Poate să fie personaje... dar nem realitate. Vă recomand să nu vă inspirați foarte mult din viața reală, pentru că nu e bine. În general, un autor de roman se inspiră procente joase, succes!!!

Ți-am citit, din poezii, sper să ajungă cometariul anterior (pentru că m-am chinuit, la el, și poate te ajută). E pe undeva, prin prima pagină, pe una din poeziile de pe pagina autor, am revenit pentru că m-am gândit că nu o să ajungi la primul comentariu, fiind în pagina autor, dacă nu spun ceva de el.

Spor la scris și dacă revizuiești și poeziile vechi, introducându-le poate, prin vreun volum, eu aș fi foarte curioasă, să îl achiziționez... Ți le-aș revizui eu :))) Dar nu e cazul. Sunt frumoase, păcat să nu le refaci (măcar o parte)...

Foarte frumoasă culegere de îndeletniciri sătești!! Și relativ, unde este cazul, mai ales cronologic ocupațională!

Nu ne mutăm la sat, Cristina? :))):)))

Satul este, de fapt, ”adunarea bogățiilor în hambar”, dar, oare, nu așa este și viața? Mă refer la ”bogăția spirituală...” Amintiri, împliniri și vise.

”elle”

A, da... să fiu completă??? Și un alt roman despre ”Legenda Mănăstirii Argeșului”, care, normal, prin prisma titlului, mă va obliga într-o direcție deloc laică...


Aș vrea să postez, mai mult, din romane, poate, într-o zi, o să și mă uit, peste materialele mai vechi sau noi. Sunt obosită, pentru că atât de multe cărți, pe care le-am scris, necesită câteodată un ”dolce niente” (”Far niente”)!!!! La literature oblige, el se serve bien, mais, de temps perdu, on se pleint...

Mulțumesc, Răzvan! Am scris, la viața mea, mai multe romane, iar acesta îmi e drag pentru că este vorba de dragoste, un ofițer și o tânără, dragoste foarte mare, care nu își revine, după el, după moartea soțului (cancer la plămâni). Și în final se căsătorește cu altul.

Mi-a fost drag, acest roman, probabil o să mai scriu câteva, pentru că mai am încă două romane mari în pregătire, și pe alte teme (viața pădurarilor în satul de lângă o rezervație naturală) + încă un roma sătesc, aceasta în ciuda faptului, pentru că, deși mi-aș fi dorit, de o viață întreagă, eu locuiesc, în schimb, la oraș, și nu la țară.

Despre oraș poate nu prea îmi vine să scriu, cunoscând viața asta atât de bine și fiind cam ternă, în oraș neîntâmplându-se prea multe.

MULȚUMESC DIN SUFLET!

Mă ajută foarte mult, Cristina, părerile și opiniile tale, mulțumesc pentru ele, încerc și eu să depășesc anumite bariere, inclusiv prin scris.


Spor la proiectele tale, de asemnea, și multă râvnă lucrativă, mereu! Pentru că se vede...

Mereu străduința se vede, dacă o așezi în lucrul curent...


Cu mult, mult drag, Iulia

E un alt fel de experiență a lecturii, normal că nu e, însă, deloc și Doamne ferește, degeaba. Cum să fie, sunt poeme foarte bune, de ultra-calitate, un lanț atipic și bun, la lectură. Ba chiar ar fi meritat multe stele, pun una, deși mi se pare trasa aceasta cam ”difficult to be graspped. :) DAR MERITĂ SĂ FIM PE AICI! ȘI SĂ REZONĂM LA ASTFEL DE TEXTE EXPRESIVE!

Salutări de pe cealaltă parte a textului tău și de la marginea eliberatoare! Și spor la scris și în continuare!

Foarte frumos și, mărturisesc, îmi place, deigur, mult, cum e, exact neîncărcat! E chiar frumos! Un sfat: aș fi scris Umeri Cu Ploaie, pare mai expresiv, bănuiesc că se face referire la pădure, așa apare, contextual, iar apa de pe frunze, imaginea, aș vedea-o drept ”Umeri cu ploaie”.

Felicitări pentru un poem bun și echilibrat, foarte frumos, perfect stilistic și foarte puțin încărcat!

Spor la scris, multă râvnă și multă bucurie de viață, prin fiecare poezie, pentru că stilul este dulce-feminin și pe placul inimii! Cu mult drag,

Un poem foarte curajos, dar și plin de frumusețe din penel, ca o adevărată baladă albă. Chiar pare o ”baladă albă”, cum spuneam, pe alocuri e ca un mers pe lângă perfecțiune, având voie numai și numai prin frumusețea textuală, și am putința să îmi imaginez, pentru că e frumos. Putem merge, pentru că imaginile sunt foarte frumoase.

Înstelez pentru imaginile deosebite, pe care le consider a fi de o frumusețe rară și neobișnuită!

Felicitări pentru toate textele bune, din ultima vreme, și mult spor la scris, dragă Cristina! Literatura are rost! Multă încredere în tot ceea ce scrii, și în continuare și să ne încânți, poate și prin noi cărți, pe care, desigur, le așteptăm!

Foarte mult rezonez cu experiențele tale, narațiunea legată din poeme, dar a ieșit un șir bun de poeme, de fapt, gata de publicat, pentru a judeca, expresiv, un orizont prea rece, ba chiar plin de o asprime dincolo de cuvinte, când vine vorba de mulți de-ai noștri, măcar suntem, și noi, oameni iar noi ne respectăm foarte mult oamenii. Pentru că oamenii noștri sunt frumoși. Rezonez și salut acest demers mai special, pentru că uneori cuvintele pătrund ca un glonț, pentru ca bunul cititor să rezoneze și să înțeleagă, cum trebuie, anumite situații, prin care trec foarte mulți. Noi ne iubim țara, așa cum e ea, mai bună, mai rea, și poate pâinea noastră neagră e mai bună decât pâinea prea albă, însă arsă pe la colțuri, de ne frige putința și neputința, de-a binelea. Salut pâinea neagră românească și acest demers de întoarcere la breaslă, cu bine, unde măcar sunt prieteni buni, cu care (eu sunt fată) dar cred că între băieți se mai iese la o bere bună, care merge bine între băieți. Probabil, băieții știu.

Un alt demers poetic foarte expresiv, cred că toată lumea l-a perceput.

Multe salutări și spor la scris!!!

Dragă Maria, mulțumesc, în primul rând, pentru cuvintele frumoase, pe care cu drag le-am pus la suflet și le-am apreciat foarte mult. Mă tot chinui să pun încă un fragment, din acest roman, mărturisesc că țin foarte mult la el, pentru că, fiind orășancă, dar din alt aluat, parcă, unul profund nostalgic după viața foarte simplă și frumoasă, sătească, am unele regrete cu privire la valori brute și simplități. Mi-ar fi plăcut să cunosc un Emilian Păun, dar poate în altă viață, cred că pe la sate tipologia aceasta frumoasă este foarte mult cunoscută... Sper, din tot sufletul să îți placă tot ce am scris și să fii bucuroasă că mă descoperi și pe mine. Cu mult drag, Maria, și cu toată fericirea mea matură de om.


Cu mult drag, Iulia

Cu drag trec, citindu-vă, de fapt, de multe ori, și remarcând frumusețea șării și a pipenului, și din scrierile dumneavoastră! Sunt sigură că este o carte foarte frumoasă, din câte văd eu, mai sus, și sper ca, și în continuare, să aibă tot același succes!

FELICITĂRI Pentru că ”Dacă balta are pește, atunci cumpărăm și mâncăm pește!” Referindu-mă, poate, la o carte care, cum spuneți, merită toți banii și atenția noastră!!! Să o introduceți prin librării, pentru constatări!!!

FELICITĂRI ÎNCĂ O DATĂ!!!!

Sunt sigură, ca și colegii mei, de altfel, că va fi un eveniment foarte frumos și plin de importanța meritată, pe întreaga măsură a eforturilor depuse!!! Mult succes! O să urmăresc și eu, ulterior, pe youtube, sunt sigură că aceia care au Facebook, vor avea, însă, parte de o emoție originală!!!

Felicitări pentru munca depusă, doamnă Marlena Braester, cred că se vede mult în lumea literară și doresc succes și acestui demers multi-amplu!

Invit și colegii mei să privească, ceea ce e cu siguranță de privit... Steluță, pentru o mai mare optică!!!