Amintire nisipoasă cu-a Laura

„Dorul” inefabil, impalpabil, subtil și special dacă nu se pliază pe dorințe și acestea nu se concretizează, se „agață” de o „amintire”.
Să ne conectăm ființa la „steaua” proprie, fiindcă ea ne luminează viața și ne devoalează șansele, norocurile și favorabilul.

Mulțumesc, Răzvan! Am scris, la viața mea, mai multe romane, iar acesta îmi e drag pentru că este vorba de dragoste, un ofițer și o tânără, dragoste foarte mare, care nu își revine, după el, după moartea soțului (cancer la plămâni). Și în final se căsătorește cu altul.

Mi-a fost drag, acest roman, probabil o să mai scriu câteva, pentru că mai am încă două romane mari în pregătire, și pe alte teme (viața pădurarilor în satul de lângă o rezervație naturală) + încă un roma sătesc, aceasta în ciuda faptului, pentru că, deși mi-aș fi dorit, de o viață întreagă, eu locuiesc, în schimb, la oraș, și nu la țară.

Despre oraș poate nu prea îmi vine să scriu, cunoscând viața asta atât de bine și fiind cam ternă, în oraș neîntâmplându-se prea multe.

MULȚUMESC DIN SUFLET!

A, da... să fiu completă??? Și un alt roman despre ”Legenda Mănăstirii Argeșului”, care, normal, prin prisma titlului, mă va obliga într-o direcție deloc laică...


Aș vrea să postez, mai mult, din romane, poate, într-o zi, o să și mă uit, peste materialele mai vechi sau noi. Sunt obosită, pentru că atât de multe cărți, pe care le-am scris, necesită câteodată un ”dolce niente” (”Far niente”)!!!! La literature oblige, el se serve bien, mais, de temps perdu, on se pleint...

”elle”