Iulia Elize

Poate, întotdeauna, infinitul este definit foarte bine prin cerc, prin contururi închise, care exprimă ideea de non-capăt.
Poate după ideea de capete, apare și unirea, care determină infinitul și non-capătul cercului închis.

Vorbiți de partea de feminin-masculin, este și aici vorba cert de un fel de unire, dar nu are nici cea mai mică legătură cu infinitul, ci cu totul altceva...

Poate pentru că a găsi două persoane perfecte, să se iubească perfect, tip cerc, este statistic absolut imposibil. Întotdeauna, apar disturbanțe sau(și) imperfecțiuni. Poate chiar este utopic. Dacă ne gândim numai, desigur, la iubirea de tip perfect. Pentru că imperfecținea, altfel, este peste tot. În mod foarte larg și lat.

MULȚUMESC PENTRU TRECEREA DEOSEBITĂ!

Mică observație. Poate nenecesară. Eu aș schimba titlul...

Oricum, intersantă concepția și unică, a grupajului. Tehnica de compoziție pe sensuri de diagonală.

Foarte savuroase și inovative, e un grupaj care nu îmi explic cum a fost trecut cu vederea, din nefericire, de colegii de pe site, până acum, de aceea, las steluța mea, îndemnându-vă, să mai treceți... Sau să continuați să scrieți de aceeași valoare, pentru că merită.

Aprecierile mele, domnule Zărnescu. Grupajul mi-a produs o adevărată satisfacție intelectuală, spre sfârșit, am zâmbit. Mult succes! Stea bine meritată!

Da, un text care pe mine m-a făcut să îmi depun toată sensibilitatea, citindu-l. Nu cred că sunt prea multe cuvinte de spus, pentru că textul transmite, din sine. Foarte mult. Și după părerea mea, textul merită toată aprecierea, în speță pentru nota particulară și pentru sensibilitatea, pe care o degajă...

Pesemne, toți copiii trebuie să fie bucuroși. Ar trebui să învătăm de la ei sau să le citim poeziile tale...

Îmi place rima folosită, e chiar foarte drăguț, pentru un astfel de text, nu deranjează deloc faptului că e o poezie albă foarte pe temă. Foarte bine strunită, fără ca rima să deranjeze, nefiind deloc în antiteză, ci un spor de frumusețe... Destinată copiilor... Dar și ”optimismului”.

Foarte frumos!!!

Uitasem... Însemnarea. Justific, încă o dată, unui mare sonetist, Ștefan Petrea, care și-a ”adus aminte” că trebuie să ne mai ”și aducem aminte” că ne-am născut, Nu Fără Rost... !!!!

La mulți ani, Ștefan! Eu mi-am lucrat sonetele, tu ce faci??? :) Ale mele sunt adnotate, deja... Suntem născuți, de fapt amândoi, în Mai, așa că să trăim!!!!

Steluța o las în primul rând pentru tine, și pentru toți gemenii sau taurii muncitori, mai ales pe Sonet... Și eu îți doresc să găsești sonetul perfect, eu una, făcînd atâtea sonete, m-am cam săturat, de ele... Personal, și aștept pașii următori, adică un roman cam ”cel mai lung din lume”, la care lucrez din 2016.

Tehnica ta e ireproșabilă, totul e să nu te grăbești (așa ca și mine!)

La mulți ani, Ștefan!!!!! La mult spor!!!

Mi-a plăcut, are un fel de cumințenia pământului, în ea, dacă exagerez, un pic. Dar atmosfera e foarte cuminte și lină. Poate un pic, îi dau, acum, chiar mult credit poeziei, dar chiar mi-a părut deosebită și dacă ai continua să scrii în același stil, ar fi tocmai bine și s-ar ieși mai ușor, înspre calitate.

Mult succes și la fel, spor la scris! Consider că e mult talent, aici, și ai putea intra cu puțin efort, în prima pagină... De altfel, e bun, ce e sus. Chiar foarte ok. Data viitoare sper să pot da și mai mult credit.

Succes, încă!!!!! PS: nu mai dubla titlul.

Scuze, pentru mielul pe care trebuie să ți-l dau. Ștefan. :)

Mulțumesc, Șteafan, de buna primire, este o carte la care țin, pentru că, într-un fel, este ca o prelungire a cărții, celei dintâi, despre zăpadă... Despre Luana Anghelos. M-am străduit să ”pun” multă calitate, în ea.

Da, așa e, continui să scriu. Ceea ce de fapt, sfătuiesc pe toți colegii, pentru că uneori prin muncă ne găsim binele și sensul de bine.

Te mai aștept, Ștefane... Încă o dată, mulțumesc pentru primire și îți doresc succes, și ție. Vezi ce faci cu sonetele, altfel, cred că, Doamne ferește, te ajung din urmă, într-o zi... :):):)
Dar, cred că mai trebuie să învăț, însă, în ”materia” sonet, prea mult... Însă, încerc...


Numai bine, și spor, și ție! Te mai aștept cu drag!

Lu

În sfârșit, o poezie frumoasă și luminoasă ca un izvor lin, care sclipește, în plin soare, să treci mai des, pentru că poeziile luminoase sunt mai rare, pe site, fără tine...

Respir și eu, pentru a nu mă lăsa mai prejos! :):)

Dar aștept și poezie nouă, marca Dorin Cozan, poate mai des...

Salutări și un gând bun, prietenesc, Iulia

Mulțumesc, MULT, ȘTEFAN! Spor la scris și la sonete! Eși o inspirație, de muncă, pentru colegii de pe site!

Cu drag, Iulia

Dragă Adrian, te știu de foarte mult timp, măcar din scris, căci scrii de mult timp, deja. Îmi aduca minte cu drag, de vremurile trecute, în care se scria poezie, cum și astăzi, vorba colegilor, eram mulți.

O idee. De ce nu ai publicat, încă? Mult succes, adică, adună-ți, cu bine, manuscrisele și încearcă-ți, tot cu bine, norocul. Vreme nu cred că e de pierdut, în așteptarea lucrului amânat sau picat din cer, încă, după 20 de ani. Oricum, TU scrii Poezie, tot site-ul te apreciază și știe asta. Eu zic să nu mai aștepți, dacă nu cumva ai publicat până acum. Nu am de unde să știu...

Mult succes și iartă-mă că am lungit prea mult acest comentariu. Despre poeziile tale numai de bine, împinge-le în față, pentru că merită, ca să nu se piardă. Atâta timp cât dai drumul unei cărți de poezie, ai vreme și de alta, o carte ulterioară, iar nepierderea timpului, acesta e un secret. Dacă tot stai pe loc, și, cumva, nu ai publicat, nu ți-ai încercat norocul tău scump, pierzi însăși șansa de a scrie altă carte (în plus). Prea mult timp a trecut, de când scrii, și tu, poezie, fără să intreprinzi ceva foarte determinat. Mult curaj, în virtutea vechimii de timp, prețios, de când știu că (și tu) scrii... Te ocupi cu scrisul.

SUCCES! Baftă multă!!!

Desigur, cu o apreciere și admirație colegială, și sperând să nu fiu înțeleasă greșit. Ca intenție de ajutor, sincer.


Liz.


PS: bun poem! Altă dată, o să vin asupra poeziei, mai mult. Sper să mai scrii și să mai fii prezent, pe site...

Leonard, Maria nu știu, dar și eu de la înălțimea celor 1.84 sau 5 cât am, în 42 de ani amărâți, te salut și eu... Cifrele sunt imateriale și matematice, mă gândeam să fac niște sarmale, cu ele. Salutări cordiale poeziei, despre autor, aceleași aprecieri sincere, prietenești. Ziceam să mai spună cineva ceva, ca să nu fim verde-năcăjiți și neautorizați, în viață. E bine să ne păstrăm zâmbetul simplu, căci altfel,,,

Mi-a plăcut, tocmai trecusem prin lectura din Emilian Pal, aici mi se pare, cel puțin față de ce am citit de la tine, în general, că aici e mai metaforic nițel, deși un discurs foarte palpabil și senzorial... Mă bucur că lumea încă scrie, cum eu nu am timp de nimic, nici de o pisică, dar tu te descurci foarte bine, și meriți toată lauda, mai ales pe un poem confesiv și cu miez la care empatizez.

Spor la scris, înspre aceeași poezie de calitate, pe care cu drag am citit-o și eu...

Cu apreciere maximă,

Elize...

De mult nu am trecut pe aici, prin această ogradă de mult bine, îmi place stilul de confesiune, total neîncărcat și simplu și foarte inteligibil și fără balast formulat.

Ca laudă, o meriți totală, iar dacă ar fi ceva de cârcotit, un singur lucru, acela optic remarcând genitivul în ton de stradă ”mormântul cristosului” aș reformula, nu aș lăsa stilul acel nenominal genitiv, deși nu pot obiecta chiar 100% pentru că stilul per total sincer și frust, ceea ce justifică măcar 30%-40%. mie mi-a părut nițel disonant, eu aș schimba.

Spor la scris și în continuare, fie el ce e, job (i)real sau texte de tip literar și toată simpatia mea scriitoricească și simplă, pe care simt, în virtutea celor de mai sus, cu privire la poem, cum ai scris un poem bun, și să concretizez trecerea prin stea.

Felicitări pentru drumul tău literar, care sunt sigură că încă inspiră mulți tineri!!!

Mi-ar fi plăcut ca acest text să fie ”circulat” de colegii mei, pe cât merită...

Foarte bine scris fragmentul, se vede un plus de măiestrie în proză, pe care o admir și o apreciez. Este de foarte bună calitate, ca scriitură... În sensul, ca stil de proză.

Observații: goarna nu crapă, omul nu poate sta drept și semeț și cu pieptul bombat dacă este șchiop, sunt chestii mai mult de atenție... Genul acesta de greșeli se corectează după o abordare după inteligență, mentală, după părerea mea, necesitând corectura aferetă prin numai atenția sporită, și desigur vă și iese ușor...

Continuați tot în acest stil bun de proză și veți reuși! Spor la lucru! Și mult succes! Puteți aprofunda și romanul, genul roman, cu acest stil...

Am citit acest sonet, ești un bun sonetist, Ștefane, sunt curioasă dacă te-ai apucat de antologarea sonetelor din trecut... Așa cum te sfătuiam. Ai în față un drum, mergi pe el!

Bineînțeles, că toți avem amprenta proprie, și în materie de sfaturi, în poezia clasică, nu prea ar merge... Oricum, consider că ar merita să revezi sonetele din spate... Pentru că merită.

Eu nu mă împac ”la sândul vremii laptele-i tiran”, aș scrie altcumva, dar e numai o părere personală.

Îmi place de exemplu, tematica acestui sonet, mai sunt site-uri unde se muncește pe subiectul sonet, ba chiar se continuă munca lui Radu (Ștefănescu) cu traducerile din Shakespeare...

Orice ai avea în plan și în plăcere, de lucru, îți doresc mult succes! Numai să nu ne prea contaminăm, de acest gen literar, pentru că cu greu mai putem ”ieși” din el, obișnuindu-ne de a scrie numai sonete... Sunt scriitori foarte mari, care au fost pur și simplu obsedați de acest gen (numai cu greu) ieșind din gen, afară... Noroc că Shakespeare a scris și teatru liric... Tu, am văzut, alternezi cu rondeluri și cu poezia albă, ceea ce este și ea o cale bună...

MULT SUCCES!!!

Mulțumesc Maria! De anul trecut, lucrez la această Trilgie și sunt mândră că până la urmă mi-a ieșit...

Sper că scrii și tu și îți aștept, cu mult drag, debutul! Fiecare scriitor de pe site, merită flori, pentru munca depusă...

Mulțumesc și redacției, pentru sprijinul din toți acești ani!

Întotdeauna, simplitatea cred că derutează... Uneori, noi, oamenii suntem mai ampli, dar putem scrie și simplu...

Acesta este sonetul, este o poezie foarte simplă, din numai câteva versuri și din păcate suntem limitați de o măsură de 10 sau de 11 silabe...

Data viitoare, poate o să postez și poezii complexe. Poate sonetul este ceva mult prea simplu, ca să permită ”întindere prea evidentă lirică”... Dar sunt forțată de structură ca să mă conformez, acestui stil.