Iulia Elize

E foarte romantic, textul de mai sus, cu referire la ceea ce scrii tu de obicei. Te prinde, de fapt, bine acest stil, îmi place foarte mult ce e mai sus, chiar citisem și te-aș fi încurajat să mergi și pe direcția aceasta, cu foarte mare încredere...

Se scrie prea puțin de opinci, de fapt! :))) Spor la scris!!!!

Pentru că e o Sărbătoare cotidiană, de asta! :) Pesonalele sunt texte necorespondente ca stil sau calitate??? Eu la personale, mai trec texte care au ceva personal, un sonet poate fi și corespondent, după o Sărbătoare. Cu bine și spor la scris! :)

Ștefan, departe de mine acest gând, ce e real că tu o consideri văd foarte bine la modul foarte personal, situația, când eu ți-am dat niște sugestii foarte clarisime, pe situație, pe care însă acum le regret. Ce m-am convins, de un gând, eu încercând să te ajut, întru descâlcire -situațională-, eu în general o să fiu mai atentă în practică ce sfaturi dau, pentru că oamenii în loc să le aprecieze și să le asimileze și să îmi mulțumească, pentru ele, pentru că e efortul meu, mintea mea, părerea mea, ajutorul și timpul, o iau pe de-a-ndosul și se supără.

Eu de un lucru m-am convins, în general, inima trebuie să îți fie deschisă, în lume, dar buzele pesemne ferecate. O să țin seama de ce spui, nu o să mai supăr pe nimeni, pentru că sfaturi literare, o să fug de ele, și nu o să îmi mai exprim păreri, know-how scump, sfaturile văd în general după cum văd sunt percepute exact pe de-a-ndoaselea, când ar trebui să ridice (calitativ). Dar pesemne drumul este foarte individual și trebuie să te abții, când cauți să dai un sfat, sau să ți se ceară. Oricum erau foarte gratis, adică de ce să le dai.

Spor la scris, scrie, desigur, cum vrei tu... Îți doresc mult succes și de aici înainte, pe același frumos drum! În modalitatea ta de scriere, particulară...

Îmi aduc aminte că mi-ai cerut mai demult sugestii, la o poezie de-a ta, o să țin minte să nu mai ofer. Numai contra cost! :))))) Editor, mă fac, de azi...

Iulia...

Dorian, e foarte mișto, de exemplu, că vrei să scoți un volum. Ceea ce faci, munca depusă, este extraordinară și demnă de toată lauda.

Părerea mea, ajutorul meu ar fi să nu-ți denumești volumul ”Stetoscopul stelelor”, pentru că aceasta, sintagma cu stea, stele, steluțe, este atât de perimată, din păcate, în limba română, și atât de folosită, prin poezie, încât nu ai cum să mai storci, din ea, ceva în plus. În titlu de carte, eu nu aș pune cuvântul ”stea” decât dacă e foarte deosebit. Tu în plus ai și genitivul acela, combinat cu ”stea”, ceea ce, cum spun, în combinație cu cuvântul stea, chiar e prea mult.

Eu în locul tău, cu prietenie, dar m-aș gândi la un alt titlu... Măcar scoate genitivul acela, dacă vrei să păstrezi cuvântul ”stea”, două greșeli, într-un singur titlu, e inadmisibil, cred eu.

”Stetoscop dinspre o stea” e cât de cât bine... Dar nu ”stetoscopul stelelor”, care e total forțat. Îți dau voie, dacă vrei, să preiei sugestia. Sau mai gândește-te... Poezia ta nu e rea, de fapt. Continuă, de fapt, pe același drum și nu renunța, dar lasă genitivele combinate cu stea, la o parte. Doar o simplă părere.

”nici reavăn aer flori nu mai respiră”

Dacă citești, ce iese? Nu iese ciudat?

”că în grădini e-n floare de murit.”


Continuă să exersezi, cu un accent mai mare pe frază, adică dacă citești tot ceea ce scrii trebuie să aibă un sens comprehensiv și logic, cursiv, în limba română... Eu așa aș face în locul tău...

pahar rămâne plin - nu are sens

bătrânii doar paharul beau - este non-gramatical

de-atâta nalt spre stea e cale-adâncă, - este tot cam forțat

Lăsând la o parte, observațiile mele, tu scrii foarte bine, de fapt, Ștefan, adică respecți măsura și ritmul, însă baiul tău este că nu îți formulezi bine versurile. Adică de multe ori, pare forțat ceea ce scrii, cam agramatical. Eu în locul tău, aș citi mai multă poezie clasică și aș continua să exersez, până mi-ar ieși fraza cum trebuie... Mult succes!!!

În caz că dorești, mă chinui eu să refac ceea ce ai mai sus, nu mai dau sfaturi, exact pe versuri, pentru că am observat că unele persoane se mai supără, din păcate...

Mult succes, continuă, pe același frumos drum!

Eu așa spun, că poezia este foarte bună, exact așa cum e, dar ar merita păstrată și pe când o să fie vremea, se poate lua fiecare vers și extinde. E foarte drăguță, ca o mică bijuterie. Se poate porni, de la aceeași idee, în idei mai ample, pe fiecare. Dar e drăguță, cred, și așa... Are în ea, ce îi trebuie. Subiectiv, cred că mi-a plăcut...


Spor la scris.

Mi-a plăcut, maximorum mai ales pentru ultima strofă, mă gândesc că poate prea multă lume știe, dar cumva e această tendință pentru a înlocui absolut tot cu un gadget și cu muncă... Ne-am prea îndepărtat de adevăratele fericiri simple, poate e mai ușor pentru aceia care chiar nu așteaptă.

Poezia ta, ca de obicei este o bijuterie poetică, dar mai ales ”premiez” ideea din ea, cu nostalgie pentru clipele care ar fi putut fi.

Mult succes și în continuare!

Dacă suntem mai complicați, eu așa zic, nu înseamnă că nu suntem și cerebrali. Măcar încercăm foarte tare, să fie clar foarte totul, în felul nostru ”neîncâlcit”.

Nu e încâlcit, sontetul, Ștefane, cum să fie... Îl mai descâlcesc, live, îl fac ”paparadă”??? E un sonet de dragoste, de fapt, dar dacă ții... Să mă explic...

Ca sfat, ca să înțelegi trebuie să fii cerebral. E foarte descâlcit sonetul, de fapt. Spor și ție, la descâlcitul (continuu).

---

Pe pielea înăsprită de-a lucrării, sunt valuri, bat în pântece și-n oase. Te-îndemni, pe sub sprâncene curioase, mari ancore, de-a spartul transformării.

Mă vei uita, în marea de grimase, cum un copil se miră, de-a urmării. Să mai culeagă din căpșune, sării, plătind cu lacrimi, ce și-a dat, din case.

Doar rațiunea este valu-n lume! Nu dragostea e ”motorișcă”-n sens!(Cu gândul, inerții și-n fin consens, ce te îndeamnă să îmi lași, de nume...) Un singur gând, acum, în contrasens: ”Păstrezi, un flutur, vechile-ți costume?”

Aștept un e-mail de la dumneavoastră, din păcate editurile mai mari, sunt mai timide și mă tot răsfrâng... Vă trimit niște cărți cu drag.

NA NA ISM - Da... Aș vrea să îl pot pune pe Da, Da, ca să fie mai interesant, dar în alt sens. Mulțumesc pentru însemn, optimismul ne cere și împlinirea, dacă se poate pe toate planurile, mult, dar și multi-tangențial. În privința lui ”mult”, eu am o dilemă, nu știu când omul se satură în general, în vreo privință. Dacă nu e foarte centrat, în caz că i se dă totul, în mod continuu (sunt foarte rare exemplele) dă în altceva, situația. Deci probabil nu suntem obișnuiți niciunii în a primi exact tot.

Poate, întotdeauna, infinitul este definit foarte bine prin cerc, prin contururi închise, care exprimă ideea de non-capăt.
Poate după ideea de capete, apare și unirea, care determină infinitul și non-capătul cercului închis.

Vorbiți de partea de feminin-masculin, este și aici vorba cert de un fel de unire, dar nu are nici cea mai mică legătură cu infinitul, ci cu totul altceva...

Poate pentru că a găsi două persoane perfecte, să se iubească perfect, tip cerc, este statistic absolut imposibil. Întotdeauna, apar disturbanțe sau(și) imperfecțiuni. Poate chiar este utopic. Dacă ne gândim numai, desigur, la iubirea de tip perfect. Pentru că imperfecținea, altfel, este peste tot. În mod foarte larg și lat.

MULȚUMESC PENTRU TRECEREA DEOSEBITĂ!

Mică observație. Poate nenecesară. Eu aș schimba titlul...

Oricum, intersantă concepția și unică, a grupajului. Tehnica de compoziție pe sensuri de diagonală.

Foarte savuroase și inovative, e un grupaj care nu îmi explic cum a fost trecut cu vederea, din nefericire, de colegii de pe site, până acum, de aceea, las steluța mea, îndemnându-vă, să mai treceți... Sau să continuați să scrieți de aceeași valoare, pentru că merită.

Aprecierile mele, domnule Zărnescu. Grupajul mi-a produs o adevărată satisfacție intelectuală, spre sfârșit, am zâmbit. Mult succes! Stea bine meritată!

Da, un text care pe mine m-a făcut să îmi depun toată sensibilitatea, citindu-l. Nu cred că sunt prea multe cuvinte de spus, pentru că textul transmite, din sine. Foarte mult. Și după părerea mea, textul merită toată aprecierea, în speță pentru nota particulară și pentru sensibilitatea, pe care o degajă...

Pesemne, toți copiii trebuie să fie bucuroși. Ar trebui să învătăm de la ei sau să le citim poeziile tale...

Îmi place rima folosită, e chiar foarte drăguț, pentru un astfel de text, nu deranjează deloc faptului că e o poezie albă foarte pe temă. Foarte bine strunită, fără ca rima să deranjeze, nefiind deloc în antiteză, ci un spor de frumusețe... Destinată copiilor... Dar și ”optimismului”.

Foarte frumos!!!

Uitasem... Însemnarea. Justific, încă o dată, unui mare sonetist, Ștefan Petrea, care și-a ”adus aminte” că trebuie să ne mai ”și aducem aminte” că ne-am născut, Nu Fără Rost... !!!!

La mulți ani, Ștefan! Eu mi-am lucrat sonetele, tu ce faci??? :) Ale mele sunt adnotate, deja... Suntem născuți, de fapt amândoi, în Mai, așa că să trăim!!!!

Steluța o las în primul rând pentru tine, și pentru toți gemenii sau taurii muncitori, mai ales pe Sonet... Și eu îți doresc să găsești sonetul perfect, eu una, făcînd atâtea sonete, m-am cam săturat, de ele... Personal, și aștept pașii următori, adică un roman cam ”cel mai lung din lume”, la care lucrez din 2016.

Tehnica ta e ireproșabilă, totul e să nu te grăbești (așa ca și mine!)

La mulți ani, Ștefan!!!!! La mult spor!!!

Mi-a plăcut, are un fel de cumințenia pământului, în ea, dacă exagerez, un pic. Dar atmosfera e foarte cuminte și lină. Poate un pic, îi dau, acum, chiar mult credit poeziei, dar chiar mi-a părut deosebită și dacă ai continua să scrii în același stil, ar fi tocmai bine și s-ar ieși mai ușor, înspre calitate.

Mult succes și la fel, spor la scris! Consider că e mult talent, aici, și ai putea intra cu puțin efort, în prima pagină... De altfel, e bun, ce e sus. Chiar foarte ok. Data viitoare sper să pot da și mai mult credit.

Succes, încă!!!!! PS: nu mai dubla titlul.