Poezie
Descântec (Crochiu)
Cu unele capricii de cuvinte vechi...
2 min lectură·
Mediu
(Cu dor de iarnă, multă)
Zac zăpezile, în stradă
Nime`-n lume, să le creadă...
Flori de nadă...
Flori de nadă...
Ochii albaștri sunt, azi, reci
Lași artere, spre poteci
Floare albă, pusă-n cui
Lacrimile, de-a nimănui
Ce-i pe foc? Lătura neagră
Pentru porci, ce zac în stradă
Cozonacul, de-a vecinei
Inima, de a luminei
Încâlceală-n nepăcate
Hainele, în vin, uitate
În atâtea zigurate.
Cruce-n casă, za apoasă
Ce mă leagă, nu mă lasă
Spunere, de-a nimănui
Dar păduri, cu mure-n cui
Cum și cruci, spre-a nimănui.
Repetiții, plec hai-hui
Pot morminte să mă tragă
Ilioară, inimi, fragă
Tiruri grele, pe de-afară
Mări, ce urlă și-o vioară
Cozonacul e doar chec
Bradul, în lumini de bec.
Geana, ce mi-e prea sprințară
Eu, făcut de-o lăcrămioară
Sară, sară, albă, sară!
Pașii repezi, căprioare
Pe artere puse-n soare
Scumpă, ceri mulți bani, pe ea
Și spre tine-i îmbăta,
Dar iubita se-ntrista...
Glezna cu miros străin,
Cu parfumuri, ce îți vin
Doar imaginară, frântă
Inima, în sine-și zvântă
Za apoasă, frângi cu mâna
Mintea îți conduce vâna
Lași, de laicele trepte
Pentru niște zori inepte
Minte aspră, minte neagră
Pașii mei se pierd, de-a fragă
Zi-mi ce are rost, prin lume
O pădure, ace, lume
Inima, ce-i fără nume
Alternanță și lăsare
Până-n sfântul măritare
N-are, n-are!
Nu îți lași papucul jos
Alungi nașul, de la os
Bani să curgă, sănătos
Și fugi! Os, fugi!
Un bărbat, cu ochi ca vântul
O femeie ca pământul
Lațuri ce se prind, de mov
O colibă și-un alcov
Dar pădurea, iarăși, strânge
Dame, flori, femei în sânge
Și-apoi, fugi și înapoie
Numai soarele te-îndoaie;
Deci, să zac, prin întuneric
Sunt pădurile, feeric
Lampioane, stelele,
Flori de-albit, poienile,
Mă ascund, într-o aripă,
Versul scurt, pesemne țipă,
Trag, în mini, de sentimente
Și le frâng, iar, sub patente.
Inima de `șaișpe pași
Nu o vând pe din hăitași
Fumul se ridică, sus
De prin case,-n cosinus
Bine, rău, în mine, nu-s.
Un Crăciun, Mai, iurtă, vină
Za apoasă și lumină;
Tragă florile cu grebla
De-s prea multe, plânge zebra.
Că-n pădure, pled de iarnă
Păturice de zăpadă
Sub o zadă
Pled de iarnă, ceas de iarnă
Și zăpada-n mine, cearnă...
021.382
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iulia Elize
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 361
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 86
- Actualizat
Cum sa citezi
Iulia Elize. “Descântec (Crochiu).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/poezie/14165239/descantec-crochiuComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DSDSDumitru Sava✓Tristan Tzara ar fi mândru. E un început, pe când o revoluţie nu în estetică,ci, doar estetică. Să moară, ştim noi cine, de ciudă! Sugestie, poate îi spuneţi NA Na ISM!
0
IENA NA ISM - Da... Aș vrea să îl pot pune pe Da, Da, ca să fie mai interesant, dar în alt sens. Mulțumesc pentru însemn, optimismul ne cere și împlinirea, dacă se poate pe toate planurile, mult, dar și multi-tangențial. În privința lui ”mult”, eu am o dilemă, nu știu când omul se satură în general, în vreo privință. Dacă nu e foarte centrat, în caz că i se dă totul, în mod continuu (sunt foarte rare exemplele) dă în altceva, situația. Deci probabil nu suntem obișnuiți niciunii în a primi exact tot.
0