Iulia Elize

Remarcasem, clar, poemul și mi-am promis să îl recitesc. Ai un stil care cucerește pe oricine, nu este numai părerea mea, și dacă este să iau numai acest poem, mă cucerește frumusețea pitulată cum trebuie. Câteodată, citind, de pe la tine, cum azi, am impresia că te joci ca cu o paletă de culori. Nu lași pensula din mâini și pictura atunci iese, foarte deosebit... și capătă steluță, pentru delicata armonizare!!

Da, un poem strunit după multă sensibilitate. Pentru poemul ca tot, dar mai ales pentru imaginea îngerului, dar cu precădere pentru prima strofă, mi se pare foarte potrivit să las stea, să fie întru protecție bună de bine continuu aceste imagini pentru că sunt scumpe. Să fie, Ana, un an mai bun, las și lumina, în această zi, cum îți este destinat cu precădere tot avântul și binele spiritual, care va veni, ai scris, Ana, din nou un poem sensibil și frumos, care merită foarte mult acest semn.

Da, se vor limpezi sau vor îngheța, după cum bine zici. Măcar să mai ningă, să facem oameni de zăpadă sau măcar să mai vedem, pe margine de drum.

Mulțumesc, La mulți ani!!!

Și aritmii nu prea sunt... Ce e aia nemuzicalitate, zi și tu o aritmie, pt. că nu găsești...

Ziceam că dacă am timp, trec, și scriu sincer, și ce mi se pare ok și ce nu. La mulți ani, Ștefan, nu ne mai ciondănim, că nu e cazul, cum să fie.

Îți doresc un an plin de realizări... Totul e să ți le pui în minte și ele se împlinesc.

Numai bine pentru noul an, tuturor!!!

dinți de ploaie vie... E foarte frumos.

”aer salivând” - sintagma?

”licori îi uscă-n pietre”???

”de umbre-n buza cea de jos îi râd”??

”cu limba lui doar îngerul ce-o ştie
văzduhu-i gură între cer şi glie.” - aici e foarte drăguț.

Probabil cum nu te înțeleg eu pe tine, nici nu nu poți pricepe ce scriu. Asta nu ar trebui să ne descumpănească, pe nimeni. Avem un alt stil, fiecare. Nu ne putem pricepe, cum scriem. Cred eu.

Eu te mai aștept, La mulți ani!!! Și aștept comentarii mai pertinente și la obiect, dacă se poate, eu am ajuns la concluzia că nu avem același stil de a scrie...

Ștefan, tu ai alt stil, dacă îmi fac timp, trec... Eu scriu pesemne prea indescifrabil, pentru tine, dar dacă nu înțelegi, nu înțeleg de ce intri cu comment.

Tu tot timpul când intrii, spui, ”nu îmi place, nu îmi place”, fără să dai însă argumente concrete. Adică, eu aș comenta ”vezi că acolo e aritmic, sau metafora aceea nu e bună”, par exemple de comentarii, pe subiect. Tu tot timpul zici, fără să dai argumente, și e general, deja ”e prost... și așa”, apăi, spune și tu concret, dacă nu e pe gustibus, nu arunca numai un ”nu îmi place”, fără motive, că iasă stropșeală, spre dezonoarea numai a ta, cu siguranță...

Aștept numai comentarii la subiect, altfel te rog, nu insista cu generalități care nu spun nimic.

Eu te mai aștept, dar te rog nu mă mai stropși cu de toate, generalismele de genul, că și așa sunt mai amărâtă de felul meu și tu total neelegant.

Revizuire, îți cer. De tip comment.

Da, așa e, în subiectul Sonet, ar fi ideal ca niciun cuvând să nu se repete, desigur nu e cum să nu se repete la cuvintele de legătură (”și”, ”sau”, ”dar”, etc.) dar sunt și unele sonete unde repetiția intervine, după ”sensul” Sonetului, și se mai tolerează, cred (dacă repetiția nu poate fi evitată, sensual).

Și eu oricum încerc să evit repetiția, câteodată însă nu îmi iese, așa că o împing spre plurar/singular, ”ca să mă scot cu basma curată”.

Cu privire la balade, sensul baladelor este că trebuie construite pe o temă din popor sau cu sens popular, apar arhaisme, regionalisme, patente de limbaj, de multe ori, în compoziție. Care desigur trebuiesc bine stăpânite și cunoscute, de autor. Pe locuri de folosință și pe parfum de scriere care trebuie respectat.

Despre baladă? :) Sper ca și colegii să scrie...

Cuvântul ”baladă” este aproape intrinsec legat de popor, de izvoarele de limbaj popular, de structuri și regionalisme, tehnici vechi de limbă română, în cazul nostru, al românilor, în limbajul popular.

Baladă, în mod generic și de popor, este și forma de exprimare, cu izvoare în sânul poporului, de multe ori vechi. (Vedeți balada Miorița) De multe ori, o baladă din popor, se transmite prin grai normal, prin viu grai, de la om la om.

O baladă netradițională, nouă, însă se structurează tot pe cuvinte vechi și poate fi și nouă, așadar, după izvod și ca tehnică nouă, cu mențiunea că trebuie să aibă strucuri populare, tradiționale, de limbaj foarte concret și legate de poporul respectiv.

Aici, apar desigur nuanțele de limbaj care trebuie să se sprijine pe cuvinte din popor și prinzând un anumit spirit tradițional, tocmai prin folosința cuvintelor și/sau tematicii vechi...

Desigur tematica joacă un rol important. Pot fi balade izvorâte din teme foarte generale, cum este iubirea tinerilor, dar pot fi și balade istorice, construite pe o figură de importanță în popor. De obicei, figura care se alege trebuie să fie un simbol al unui grup specific, popular, Toma Alimoș, de exemplu, și nu se aleg figuri prea pregnante (voievozi, domni) pentru că în acel caz iese o poezie istorică, nu baladă.

O poezie istorică este mult mai strictă decât o baladă și nu are nevoie să fie augmentată baladesc, pentru că deja figura istorică foarte reprezentativă împinge poemul înspre istoric, nu baladesc.

Figurile mari ale unui popor sunt destinate, după părerea mea, ”poeziilor istorice”, iar simbolurile de românism, populare, de întindere medie, sunt pentru structuri de baladă unde figura respectivă este tratată, după un grup unde ea (figura populară) este reprezentativă și idealizată și, poate, augmentată. Mult îndrăgită, de obicei, de grup.

Desigur, sunt opinii bine întemeiate, după cât am studiat eu, până acum, balada. Am scris și eu, și mi-am format un fel de opinie, știință, cum să nu, după cum mi-am exprimat cunoștințele, pe care le-am dobândit, până acum, mai sus...

Mult succes și colegilor, dacă vor să scrie (și) balade! :):) Mult succes!!!!

Eu zic că e bine să menționăm aici și pe sonetiștii contemporani, care au avut activitate și la noi pe site, începând cu Adrian Munteanu, care scrie sonet italian, adică cu două terține, pe Radu Ștefănescu, apoi. Care l-a tradus din engleză, prodigios, pe Shakespeare, în vers englezesc, la fel cu Cristian Vasiliu, care a lucrat cu precădere, și el, pe traduceri din Shakespeare, dar nu numai, și pe ceilalți care au mai scris sonet, inclusiv pe site, de-a lungul vremii.

Măsura de 11 nu se aplică terținelor, în practica de scriere, ci se alternează cu măsură de 10, vedeți, de exemplu, cartea ”Fluturele din fântână”, a lui Adrian Munteanu, autor care lucrează pe terține cu alternanța vers 11/10. Desigur, aceasta este o tehnică de terțină pe sonetul italian (sau românesc), în ceea ce privește sonetul englezesc, mie mi se pare mai libertin, având în vedere că rigorile nu sunt atât de aspre, lucrându-se pe trei strofe cu o încheiere pe două versuri, nu pe terține.

A scrie sonet, așa este, e o adevărată eleganță, eu de exemplu am vrut să fructific nu numai în terține versul scurt pe tehnica 11/10 și l-am aplicat cu patent de scriere inclusiv pe catrene, având în vedere că este cvasi-aceeași tehnică de scriere dar cu o silabă ciuntită (datorită numărului par sau impar al silabelor pe cuvânt).

Probabil, după părerea mea, tehnica de versificație se va cristaliza, pe măsură ce vor apărea și noi sonetiști, PE FIECARE dintre cele două tehnici de scriere (Italiană sau englezească).

Eu aștept, una, și alți sonetiști pe site, pentru că mai sunt... De pildă, sunt și necunoscuți mari, în literatură, cum Stelian Cucu, pe care eu l-am descoperit foarte recent și care lucrează exact după măsura consacrată, de 11. Ceea ce nu e deloc rău...

Dar dacă de exemplu poetul Adrian Munteanu, care este cel mai mare (prodigios) sonetist, pe care îl știu eu, din România, introduce, de mult timp, măsura de 10 pe terține, eu sunt mai relaxată și am folosit-o și eu, cu bine. La fel și cu alți autori care folosesc măsura de 10, după imparitate.

Din câte am studiat și eu, la momentul când am scris și eu, primele, se mai practică, pe terține, măsura de 10, Cristina, cum zicea și Ștefan, mai demult, îmi aduc aminte, de exemplu, și cum se tot practică, în literatura română. Terținele, cum să nu, permit și e foarte ok și măsura de 10. E chiar consacrat, în literatura română.

Eu le folosesc și în catrene, pentru că e o chestie de gustibus, numai e cuvântul de final mai scurt, pe 10, și nu e un alt tip de metrică, făcând parte, cu bine, tot din măsura 10-11. Dar e un fel de patent personal, din cauză că în catrene sonetiștii practică terminațiile lungi, în 11. Eu le las și pe 10.

Ritmul e bun, îmi place, mai multă grijă aș avea, de exemplu, la rimare, trebuie adaptate, în caz că ar fi pretenția deosebită. Acolo, de exemplu, pe la naște, în terține, cele 3 rime nu prea bat... în rest zic eu că e perfect, cum ai scris, e un sonet bun.

Multe felicitări și spor la scris!!!

Ștefan, multă relaxare de Sărbători, eu nu îți mai dau niciodată păreri, pentru că avem stiluri diferite de a scrie Sonet, iar dacă al meu (stilul) e altfel, nefragmentat, tu te superi... Al tău e mai fragmentat, e silabic, stilul meu e după normă și mai relaxat. La mulți ani și spor la muncă, încearcă și tu să le publici, odată... Eu așa aș face și aș munci mult.

Încă e Crăciun, relaxare și în continuare și numai bine. Sunt sigură că în această lume sunt tot felul de păreri, iar dacă a ta e pe de-a-ndoaselea, e pentru că tu scrii puțin în alt stil, după formarea în silabe, dar și după tehnica fragmentării (versului).

Toate cele bune, la mulți ani.

Suntem multe fete pe-aici, în caz de ceva, intrii pe site. Don't worry, ever... eu asa zic sa nu mai fii posomorât. Rog off-topic, poate am exagerat cu gluma, dar sper ca nimeni să nu fie prea supărat, in darkness, prea, de Crăciun.

Te iau eu de bărbat, dacă ești serios, devreme acasă și iubitor, sincer. Asta dacă rămâi în lipsa de alternative. :) glumesc.

Frumoasă poezie, este plină de umbră difuză, dar mesajul este foarte bine țesut și răzbătut. Frumos și gestul față de Emilian, felicitări pentru poemul frumos și, pe această cale, îl salut și eu pe Emilian Pal, dublându-ți, cu prietenie, intenția! Suntem între colegi, poezia ne unește pe toți, câteodată, țin să înstelez pentru frumosul poem și gest! Chapeau bas, pentru tot! Poezie, să fie mereu poezie...

Da, măsură de 10, pe vers scurt. Mai verifică, Ștefan!


Sărbători fericite!!! Cu zăpadă, foarte multă...

Ana, interesant stil. E complex, mult, de fapt... Pare simplu, dar îți dă bătăi de cap... Mie nu mi-ar ieși!

Cred că simplitatea pentru un om mult prea greoi și complex, versul scurt, de fapt e ca și cum ai pune un însetat să bea doar două picături de apă. Care sunt de fapt, rouă... Pentru că e foarte frumos, ce e mai sus!

Vă citesc foarte adesea, doamnă Nuța, deși nu las prea multe semne de lectură, ce apreciez, foarte mult, pe paginile dvs., ca impresie generală a textelor dvs. este că sunt scrise foarte sincer și curat... Ca impresie generală. Poate timpul este un mare vindecător, de fapt. Cineva spunea că timpul nu are niciun rost, când pe buze e multă tăcere sau lacrimi, cum spuneați, sau în viață, dar probabil rolul cel mai ciudat al timpului, un fel de eraser ciudat... Gumă de șters, pentru durerile din trecut.

Am avut această senzație, de foarte mult timp, că stilul de a scrie poezie este pe această pagină foarte eliberat de prețiozități și foarte limpede.

Poate, va ninge în acest an... Asta vă doresc, să ningă, pur și simplu...
Vă doresc timp de fericire și timp de scris...

Cu cea mai adâncă apreciere pentru poezia, de pe paginile dvs.!

Mi-a plăcut acest discurs sincer și obiectiv, întocmit, pare scris dintr-o singură bucată, ceea ce e foarte ok, și mai mult, încă, pentru că toată așezarea de cuvinte cum bineînțeles vine minunat scris, încât se leagă exact cum trebuie absolut toate cuvintele din text, ca tot fără niciun derapaj, în detrimentul sincerității discursive, părerea mea este că scrieți foarte bine și că ar trebui foarte mult să se continue... Dar desigur pe aceasta o știți deja.

Probabil, cum cu siguranță se apropie iarna cea monotonă, este mai bine să ne apropiem unii de alții (și) prin poezie.

Am rezonat cu discursul, mi-a intrat în piele, pe alocuri, fapt pentru care las stea, mai ales pentru impresia sincerității și a scrisului dintr-o bucată, cum spuneam, care nu distorsonează și nu este în detrimentul acelei calități care este evidentă.

Numai bine! Se apropie sărbătorile, din suflet, să le aveți cu zăpadă! Eu îmi doresc ninsoarea foarte mult... Ca în copilărie și nu ca în adolescență și primii ani de maturitate. Când nu o prea iubeam și bine că m-am trezit, să reiubesc zăpada. Mi-e dor de oamenii de zăpadă, de fapt, la marginea drumului.

Nu prea înțeleg cum nimeni nu a observat acest text până acum... Merită mult mai mult decât acest comentariu, dar poate mai sunt și alte păreri...

Cu mult respect, și cu empatică apreciere,

Iulia

Frumos poem... Poate, cu toții ne înșelăm, la un moment dat, în viață. Poate, nimic nu are sens, nici măcar iubirea, dacă cumva o să rămâi singur și fără iubire, să te gândești că poate totul are un sens mai mare... Sau mai mic... Poate, să o înlocuiești cu poezie, eu așa am făcut mult timp, negăsindu-mi nici cel mai mic sens. Dar îți doresc să nu fii ca mine, ci mereu îndrăgostit!

Poezia e drăguță, frumoasă, vezi ce faci... Să fii happy. Mi-am permis să las acest mesaj pentru că rareori dau sfaturi, dar există așa un ton pe majoritatea poeziilor tale, încât am simțit să îți scriu, poate la un moment dat poezia te va ajuta, pentru că viața nu este deloc ușoară și bănuiesc că ești mai tânăr.

Rog să nu mi se șteargă mesajul, pe off-topic. Pentru că rareori îmi permit să dau un sfat semi-poetic, însă inspirat din poezia unui autor.

Să nu uiți lev-mihail, mai mereu sunt alternative, chiar și scrisul. Sper să nu pățești niciodată nimic trădător.

Tai! :)