Iulia Elize

Suntem multe fete pe-aici, în caz de ceva, intrii pe site. Don't worry, ever... eu asa zic sa nu mai fii posomorât. Rog off-topic, poate am exagerat cu gluma, dar sper ca nimeni să nu fie prea supărat, in darkness, prea, de Crăciun.

Te iau eu de bărbat, dacă ești serios, devreme acasă și iubitor, sincer. Asta dacă rămâi în lipsa de alternative. :) glumesc.

Frumoasă poezie, este plină de umbră difuză, dar mesajul este foarte bine țesut și răzbătut. Frumos și gestul față de Emilian, felicitări pentru poemul frumos și, pe această cale, îl salut și eu pe Emilian Pal, dublându-ți, cu prietenie, intenția! Suntem între colegi, poezia ne unește pe toți, câteodată, țin să înstelez pentru frumosul poem și gest! Chapeau bas, pentru tot! Poezie, să fie mereu poezie...

Da, măsură de 10, pe vers scurt. Mai verifică, Ștefan!


Sărbători fericite!!! Cu zăpadă, foarte multă...

Ana, interesant stil. E complex, mult, de fapt... Pare simplu, dar îți dă bătăi de cap... Mie nu mi-ar ieși!

Cred că simplitatea pentru un om mult prea greoi și complex, versul scurt, de fapt e ca și cum ai pune un însetat să bea doar două picături de apă. Care sunt de fapt, rouă... Pentru că e foarte frumos, ce e mai sus!

Vă citesc foarte adesea, doamnă Nuța, deși nu las prea multe semne de lectură, ce apreciez, foarte mult, pe paginile dvs., ca impresie generală a textelor dvs. este că sunt scrise foarte sincer și curat... Ca impresie generală. Poate timpul este un mare vindecător, de fapt. Cineva spunea că timpul nu are niciun rost, când pe buze e multă tăcere sau lacrimi, cum spuneați, sau în viață, dar probabil rolul cel mai ciudat al timpului, un fel de eraser ciudat... Gumă de șters, pentru durerile din trecut.

Am avut această senzație, de foarte mult timp, că stilul de a scrie poezie este pe această pagină foarte eliberat de prețiozități și foarte limpede.

Poate, va ninge în acest an... Asta vă doresc, să ningă, pur și simplu...
Vă doresc timp de fericire și timp de scris...

Cu cea mai adâncă apreciere pentru poezia, de pe paginile dvs.!

Mi-a plăcut acest discurs sincer și obiectiv, întocmit, pare scris dintr-o singură bucată, ceea ce e foarte ok, și mai mult, încă, pentru că toată așezarea de cuvinte cum bineînțeles vine minunat scris, încât se leagă exact cum trebuie absolut toate cuvintele din text, ca tot fără niciun derapaj, în detrimentul sincerității discursive, părerea mea este că scrieți foarte bine și că ar trebui foarte mult să se continue... Dar desigur pe aceasta o știți deja.

Probabil, cum cu siguranță se apropie iarna cea monotonă, este mai bine să ne apropiem unii de alții (și) prin poezie.

Am rezonat cu discursul, mi-a intrat în piele, pe alocuri, fapt pentru care las stea, mai ales pentru impresia sincerității și a scrisului dintr-o bucată, cum spuneam, care nu distorsonează și nu este în detrimentul acelei calități care este evidentă.

Numai bine! Se apropie sărbătorile, din suflet, să le aveți cu zăpadă! Eu îmi doresc ninsoarea foarte mult... Ca în copilărie și nu ca în adolescență și primii ani de maturitate. Când nu o prea iubeam și bine că m-am trezit, să reiubesc zăpada. Mi-e dor de oamenii de zăpadă, de fapt, la marginea drumului.

Nu prea înțeleg cum nimeni nu a observat acest text până acum... Merită mult mai mult decât acest comentariu, dar poate mai sunt și alte păreri...

Cu mult respect, și cu empatică apreciere,

Iulia

Frumos poem... Poate, cu toții ne înșelăm, la un moment dat, în viață. Poate, nimic nu are sens, nici măcar iubirea, dacă cumva o să rămâi singur și fără iubire, să te gândești că poate totul are un sens mai mare... Sau mai mic... Poate, să o înlocuiești cu poezie, eu așa am făcut mult timp, negăsindu-mi nici cel mai mic sens. Dar îți doresc să nu fii ca mine, ci mereu îndrăgostit!

Poezia e drăguță, frumoasă, vezi ce faci... Să fii happy. Mi-am permis să las acest mesaj pentru că rareori dau sfaturi, dar există așa un ton pe majoritatea poeziilor tale, încât am simțit să îți scriu, poate la un moment dat poezia te va ajuta, pentru că viața nu este deloc ușoară și bănuiesc că ești mai tânăr.

Rog să nu mi se șteargă mesajul, pe off-topic. Pentru că rareori îmi permit să dau un sfat semi-poetic, însă inspirat din poezia unui autor.

Să nu uiți lev-mihail, mai mereu sunt alternative, chiar și scrisul. Sper să nu pățești niciodată nimic trădător.

Tai! :)

E foarte romantic, textul de mai sus, cu referire la ceea ce scrii tu de obicei. Te prinde, de fapt, bine acest stil, îmi place foarte mult ce e mai sus, chiar citisem și te-aș fi încurajat să mergi și pe direcția aceasta, cu foarte mare încredere...

Se scrie prea puțin de opinci, de fapt! :))) Spor la scris!!!!

Pentru că e o Sărbătoare cotidiană, de asta! :) Pesonalele sunt texte necorespondente ca stil sau calitate??? Eu la personale, mai trec texte care au ceva personal, un sonet poate fi și corespondent, după o Sărbătoare. Cu bine și spor la scris! :)

Ștefan, departe de mine acest gând, ce e real că tu o consideri văd foarte bine la modul foarte personal, situația, când eu ți-am dat niște sugestii foarte clarisime, pe situație, pe care însă acum le regret. Ce m-am convins, de un gând, eu încercând să te ajut, întru descâlcire -situațională-, eu în general o să fiu mai atentă în practică ce sfaturi dau, pentru că oamenii în loc să le aprecieze și să le asimileze și să îmi mulțumească, pentru ele, pentru că e efortul meu, mintea mea, părerea mea, ajutorul și timpul, o iau pe de-a-ndosul și se supără.

Eu de un lucru m-am convins, în general, inima trebuie să îți fie deschisă, în lume, dar buzele pesemne ferecate. O să țin seama de ce spui, nu o să mai supăr pe nimeni, pentru că sfaturi literare, o să fug de ele, și nu o să îmi mai exprim păreri, know-how scump, sfaturile văd în general după cum văd sunt percepute exact pe de-a-ndoaselea, când ar trebui să ridice (calitativ). Dar pesemne drumul este foarte individual și trebuie să te abții, când cauți să dai un sfat, sau să ți se ceară. Oricum erau foarte gratis, adică de ce să le dai.

Spor la scris, scrie, desigur, cum vrei tu... Îți doresc mult succes și de aici înainte, pe același frumos drum! În modalitatea ta de scriere, particulară...

Îmi aduc aminte că mi-ai cerut mai demult sugestii, la o poezie de-a ta, o să țin minte să nu mai ofer. Numai contra cost! :))))) Editor, mă fac, de azi...

Iulia...

Dorian, e foarte mișto, de exemplu, că vrei să scoți un volum. Ceea ce faci, munca depusă, este extraordinară și demnă de toată lauda.

Părerea mea, ajutorul meu ar fi să nu-ți denumești volumul ”Stetoscopul stelelor”, pentru că aceasta, sintagma cu stea, stele, steluțe, este atât de perimată, din păcate, în limba română, și atât de folosită, prin poezie, încât nu ai cum să mai storci, din ea, ceva în plus. În titlu de carte, eu nu aș pune cuvântul ”stea” decât dacă e foarte deosebit. Tu în plus ai și genitivul acela, combinat cu ”stea”, ceea ce, cum spun, în combinație cu cuvântul stea, chiar e prea mult.

Eu în locul tău, cu prietenie, dar m-aș gândi la un alt titlu... Măcar scoate genitivul acela, dacă vrei să păstrezi cuvântul ”stea”, două greșeli, într-un singur titlu, e inadmisibil, cred eu.

”Stetoscop dinspre o stea” e cât de cât bine... Dar nu ”stetoscopul stelelor”, care e total forțat. Îți dau voie, dacă vrei, să preiei sugestia. Sau mai gândește-te... Poezia ta nu e rea, de fapt. Continuă, de fapt, pe același drum și nu renunța, dar lasă genitivele combinate cu stea, la o parte. Doar o simplă părere.

”nici reavăn aer flori nu mai respiră”

Dacă citești, ce iese? Nu iese ciudat?

”că în grădini e-n floare de murit.”


Continuă să exersezi, cu un accent mai mare pe frază, adică dacă citești tot ceea ce scrii trebuie să aibă un sens comprehensiv și logic, cursiv, în limba română... Eu așa aș face în locul tău...

pahar rămâne plin - nu are sens

bătrânii doar paharul beau - este non-gramatical

de-atâta nalt spre stea e cale-adâncă, - este tot cam forțat

Lăsând la o parte, observațiile mele, tu scrii foarte bine, de fapt, Ștefan, adică respecți măsura și ritmul, însă baiul tău este că nu îți formulezi bine versurile. Adică de multe ori, pare forțat ceea ce scrii, cam agramatical. Eu în locul tău, aș citi mai multă poezie clasică și aș continua să exersez, până mi-ar ieși fraza cum trebuie... Mult succes!!!

În caz că dorești, mă chinui eu să refac ceea ce ai mai sus, nu mai dau sfaturi, exact pe versuri, pentru că am observat că unele persoane se mai supără, din păcate...

Mult succes, continuă, pe același frumos drum!

Eu așa spun, că poezia este foarte bună, exact așa cum e, dar ar merita păstrată și pe când o să fie vremea, se poate lua fiecare vers și extinde. E foarte drăguță, ca o mică bijuterie. Se poate porni, de la aceeași idee, în idei mai ample, pe fiecare. Dar e drăguță, cred, și așa... Are în ea, ce îi trebuie. Subiectiv, cred că mi-a plăcut...


Spor la scris.

Mi-a plăcut, maximorum mai ales pentru ultima strofă, mă gândesc că poate prea multă lume știe, dar cumva e această tendință pentru a înlocui absolut tot cu un gadget și cu muncă... Ne-am prea îndepărtat de adevăratele fericiri simple, poate e mai ușor pentru aceia care chiar nu așteaptă.

Poezia ta, ca de obicei este o bijuterie poetică, dar mai ales ”premiez” ideea din ea, cu nostalgie pentru clipele care ar fi putut fi.

Mult succes și în continuare!

Dacă suntem mai complicați, eu așa zic, nu înseamnă că nu suntem și cerebrali. Măcar încercăm foarte tare, să fie clar foarte totul, în felul nostru ”neîncâlcit”.

Nu e încâlcit, sontetul, Ștefane, cum să fie... Îl mai descâlcesc, live, îl fac ”paparadă”??? E un sonet de dragoste, de fapt, dar dacă ții... Să mă explic...

Ca sfat, ca să înțelegi trebuie să fii cerebral. E foarte descâlcit sonetul, de fapt. Spor și ție, la descâlcitul (continuu).

---

Pe pielea înăsprită de-a lucrării, sunt valuri, bat în pântece și-n oase. Te-îndemni, pe sub sprâncene curioase, mari ancore, de-a spartul transformării.

Mă vei uita, în marea de grimase, cum un copil se miră, de-a urmării. Să mai culeagă din căpșune, sării, plătind cu lacrimi, ce și-a dat, din case.

Doar rațiunea este valu-n lume! Nu dragostea e ”motorișcă”-n sens!(Cu gândul, inerții și-n fin consens, ce te îndeamnă să îmi lași, de nume...) Un singur gând, acum, în contrasens: ”Păstrezi, un flutur, vechile-ți costume?”

Aștept un e-mail de la dumneavoastră, din păcate editurile mai mari, sunt mai timide și mă tot răsfrâng... Vă trimit niște cărți cu drag.

NA NA ISM - Da... Aș vrea să îl pot pune pe Da, Da, ca să fie mai interesant, dar în alt sens. Mulțumesc pentru însemn, optimismul ne cere și împlinirea, dacă se poate pe toate planurile, mult, dar și multi-tangențial. În privința lui ”mult”, eu am o dilemă, nu știu când omul se satură în general, în vreo privință. Dacă nu e foarte centrat, în caz că i se dă totul, în mod continuu (sunt foarte rare exemplele) dă în altceva, situația. Deci probabil nu suntem obișnuiți niciunii în a primi exact tot.