Iulia Elize

Țin să spun că vă lecturez, chiar dacă nu las semne. Mult succes și în continuare, cu mult respect!

Multă râvnă în tot ceea ce faceți și realizați, mereu!

Îi las și pe colegii mei, să își mai dea cu părerea, este un poem bun. Cred că mulți colegi și-ar mai da cu părerea, aici. O zi minunată!!!

Frumos, foarte frumos. M-a impresionat acest poem... E o scriere complexă, aici, și pătrunzătoare, cu un fel de semn de întrebare, care îți pătrunde în suflet. Mi-a plăcut foarte mult, are o profunzime impresionantă, de la un capăt la altul ”care îți intră în oase”. Felicitări pentru sentimentele descrise, aici, am empatizat și eu mult cu acel căluț. ”Poate, și eu am fost cal într-o zi...”, zic eu, nu mi-ar fi rușine.

Ca sfat, eu aș scrie pe ultimul vers ”trup ascuns”, dacă vă place, puteți folosi. Deși poezia e perfectă și fără sfatul meu. O steluță pe care o las cu multă emoție, pentru un poem foarte bun, cu profunzimi.

Cu mult drag și cu empatie, față de poem, steluța mi-am așezat-o.

Mi-a plăcut foarte mult, mereu în poezia ta este foarte multă eleganță, încât (cam aproape) la fiecare poem de-al tău, ți-ar veni să lași câte o steluță. O las și aici, e despre frumusețe care este foarte clară mai sus și care este ca o picătură de rouă, pe o frunză. Și cu aceasta am spus chiar tot. Singura obiecție, nu aș fi terminat poemul cu acel ”amin”, pare un pic cam devoalator... În rest, ca de obicei, cum spuneam ”excese de frumusețe” și delicatețe, drept pentru care, în mod flamboiant, așez steluța mea ”licurici”, pentru acest poem deosebit... Las steluță cu mult respect, pentru autor, pentru toată munca depusă.

Apreciere, domnule scriitor!!! Cu respecte foarte sincere!

Eu pentru acest mini-poem las stea, ai făcut un salt calitativ, de astăzi, pe poezia albă, nu clasică, adică chiar albă, nu ce scrii tu de obicei, în rest, în general ești cifric, mai greoi. Felicitări și steluță!!!

Da, am înțeles, o să fiu foarte atentă pe site, de aici încolo. Mă conformez cu tot respectul și cu drag, pentru munca literară... Mulțumesc mult pentru atenție și pentru intervenție!!! E utilă când mai intrăm pe Atelier...

Mă feresc de off-topicuri ca de carne arsă.

Mulțumesc pentru comentariu, Sorin. Te mai aștept și spor la scris!!

Dacă stau bine să mă gândesc, e bine și așa. (Ghosts...) Dar eu aș fi modificat... Dar cum explicam și spuneam, e chiar bine...

Aștept și colegii, să își mai dea cu părerea. Eu cred că am spus chiar destul, așa cred.

Spor la scris!!! Proza chiar merită abordată, în mod foarte serios, eu nu prea am scris proză scurtă, dar aici e foarte bine, cum e. Poate, când am timp, dacă am, abordez și eu acest domeniu foarte permisiv, după cum chiar se vede mai sus... Felicit, autorul!!!

Mi-a plăcut foarte mult proza, are ce îi trebuie, pentru o proză foarte bună, mi-a plăcut foarte mult, e mai amplă și foarte bine scrisă, e ideatic foarte bună, ce nu mi-a plăcut atât de mult... Până la chestia în care el își duce soția să îi arate oasele, eu l-aș vedea pe el tot viu, normal că așa l-aș vedea, că el nu are cum de fapt să se întoarcă mort înapoi, eu aș opri acolo proza, are o deficiență logică, aș duce proza ca până la oasele acelea, apoi aș zice că e un fel de sens în toate (că bărbatul respectiv poate a pățit ceva în acel timp... sau o dramă... Cât a lipsit, eu aș rescrie, de acolo...) Eventual aș și explica puțin ca să se priceapă sensul lipsei de-acasă, sau dacă nu e lăsată fără nicio explicație, în proza scurtă. E bun fragmentul e amplu și frumos, dar aș modifica un pic.

Las stea, pentru că e bine scrisă. (Măcar o variantă, eu aș sugera să o aveți și după o variantă mai altfel...)

E foarte bine scrisă, de fapt. Steaua îmi e justificată și pe ce este mai sus, cum să nu... E bine...

Nu e 100% din familie, e o marjă de inspirație, să nu se creadă cumva că îmi copiez viața.

Mă bucur mult că ți-a plăcut, Daniela! Da, e o notă cumva mai particulară, steluța este pentru familia mea. Mulțumesc mult că ai trecut și din suflet!!!

Stimată Erika Eugenia Keller, mulțumesc frumos pentru cuvintele de mai sus, sunt atât de frumoase și de fidel intuite, cu frumusețea gândirii și decriptării, încât mă bucură, mai ales că e un poem pentru mama mea... Să le ținem în noi, pe mame, eu așa spun, ele sunt modelele după care ne luăm, pentru că ele sunt mereu tinere, au vivacitatea augmentată, pentru că și-au făcut multe griji. Mulțumesc mult pentru evindețiere și foarte prețiosul comentariu, apreciez din suflet, mult.

să *înțeleagă ce *înseamnă

Câteodată, ca să mulțumesc sorții, pentru talent, mai las de la mine. Am foarte multe sedimente serioase, pentru care trebuie să mulțumesc faptului că m-am născut și am scris cărți, pe unele, eu așa zic.

E o chestie, poate și că vreau să fiu înțeleasă, dacă nici nimeni nu pricepe cezura, eu ce să fac... Măcar oamenii să înseamnă ce e cezură, și să mă poată desțeleni, un picuț, că de fapt ce zice Iulia prin cărțile ei... Dar și e un mod de a împărtăși ceva bun, de la mine, care poate va face lumea mai înțeleaptă... (Deși, dacă studiezi, pricepi și cezura, sunt și unele materiale pe sit.)

Bine, e o metaforă, toată poezia, normal că e o metaforă... Poezie nu e poezie dacă nu se susține în mod automat.

Zidiri...

Pt. că nu mă deranjează sărăcia... O pricep. (Cred că prin alte reîncarnări poate am fost săracă și bărbații săraci de obicei nu sunt leneși... În timp cresc, le cresc urechi și când sunt bogați, joacă la loto. Dar numai ”ăia” poate de bani gata... Care nu au muncit, un ”ioc”. Cu sărăcia de fapt nu am nicio problemă, prea serioasă, cred că e chestia că pornești de undeva, și apoi tot urci... Așa e rețetarul clasic. Cunosc multe familii tinere care au pornit de la o garsonieră, tu nu cunoști?? E numai o idee foarte adevărată. Și, numai o poezie imaginară... Nu cred în dragoste, nu prea, am mai zis pe site... Poezia e pentru mine o formă de exmprimare (ideală.)

Din măr flămând mușcam

Din măr flămând mușcasem/să pot vedea femeia

Te-oi strânge-ntre coperte/eu semnul tău de carte

Pe fond te voi iubi și/mă vei urî de formă.

Nu m-am supărat, îmi revin repede pt. că sunt blândă (nu proastă!) :)))

Și dacă nu închei prin exclamare, musai punct. (Așa: .) :)) După strofe, nu le lăsa pe la pește!

la ”acuma”, pune un ”de-acuma”, altfel e un pic forțat...

La ”mușcam”... pune ”mușcasem...”

După ”te voi iubi”, pune un ”și”, cu ce e mai sus e perfectă prozodia.

Anafură și vin. Și /(mai) pentru rugu-mi lemne (Secretul secretelor, și lasă paranteza).


În caz că îmi scriu și cartea după care am slăbit eu (fiind și eu grăsuță) și te împaci (Cu ea) dă-mi un semn pe mail, încerc să mă apuc de carte, sper ca spre sfârșitul anului să o termin, printre ”picături” care mă țin foarte ocupată, peste zi.

Am parcurs mai multe poeme, corectează-le sau vei sta veșnic în atelier, dar veșnic. :))))) Am lăsat steaua pentru întreaga activitate, pe sit.

Scrii foarte bine, te-am citit de dimineață, puțin... E interesantă optica ta cu privire la viață, la suflet, la... fete. Mi-au deschis noi orizonturi, pentru că (cred) sunt mai tânără decât tine, și probabil ai o anumită maturitate a sufletului înspre ”ochii albaștri” (cu un i, te rog, prin texte!). Sper că îți corectezi materialele și că o să publici. De ce nu scrii un roman? Te aștept în prima pagină... ”Up-town girl.”

:)

Îți las stea pentru întreaga activitate, te aștept cu materialele corectate în pagina principală (Dacă treci de editori...) :))