puțin

cuvântul matol în acest poem. Şi mai ai rima mele/stele, care trebuie să dispară. Poţi folosi leagăn de aştri. Şi mai ai de 2 ori: tău. Şi mai ai reazem şi sprijinirea, care înseamnă acelaşi lucru. Cred că primele 3 versuri sunt cele mai inspirate. Te rog frumos să asiguri o continuare pe măsură!

e mai bine?

Acum este mult mai bine!

stefan , eu as pune somnul, in loc de semnul. cred ca are sens daca ne gandim ca noaptea vedem stelele. bun.

hmmmm, nu am vrut sa te zapacesc. e ok si semnul. cred ca mi-a scapat nuanta la prima citire.

Revin pe text, fiindca acuma chiar merită. Tu eşti un autor sensibil, care dă rezultate atunci când e împins de la spate, dar nu cu răutate şi agresivitate, ci cu vorbe bune, cu prietenie. Cam aşa cum se face la cenaclul meu, iar cenacliştii mei îţi pot confirma armonia şi constructivitatea discuţiilor noastre. Pot spune că, în momentul de faţă, intensitatea emoțională și utilizarea metaforelor puternice amintesc cumva de Păunescu și Neruda. Amândoi declarativi, impetuoşi. Iar dacă e să merg pe direcţia explorării aspectelor metafizice ale iubirii și pe limbajul concis, simt oarecare asemănări cu Nichita. Este interesant cum, într-un poem atât de scurt, ai reuşit să mă faci să mă gândesc la cei 3 mari. Consider, în continuare, că nu trebuie să te grăbeşti să-ţi postezi poemele, din dorinţa ta imediată de a dărui şi de a obţine feedback, ci să le reciteşti de mai multe ori, pentru a-ţi îmbunătăţi la maxim limbajul, concentrarea, sensurile.

Ceea ce remarc: "Grădina osândei", un spațiu al suferinței, al condamnării, în care, paradoxal, "Crinul a crescut pe umărul tău", arătând că încă mai există puritate şi frumusețe acolo. "Fierul buzelor mele", e un amestec de iubire intensă şi înfierare, iar dacă introducem şi semnul în context, un soi de captivitate. "Carnea de reazem al cerului" sugerează o legătură intimă cu divinitatea, dar face o referire subtilă, palimpsestică, şi la mitul lui Atlas. "Leagăn de aștri" arată cât de măreaţă e dragostea divină, cerească, şi cât de luminoasă este.

Ai scris un poem foarte bun, Ştefan! Bravo!
Nu îţi pot da stea, mi-a fost răpită această posibilitate, dar îţi dau o stea virtuală....

vă mulțumesc!

micropoemul, Ștefan! Nu știu cum arăta înainte să fie modificat, dar varianta aceasta strălucește, cel puțin pentru mine. Toate cele bune!

vă mulțumesc!