Iulia Elize

Dacă, de fapt, sunt test de ignore, atunci poate te abții și sub alte texte, oricum tu ai ceva cu autorul, nu cu ceea ce scrie... M-am obișnuit cu stilul Toșa care nu spune nimic de poem, de bine. Sunt cele 43 de cărți, acolo e ”năcazul” mare, că poate tu nu ai atâtea și mereu se zice ceva de prost.


Eu una sunt sigură că nu o să zici nimic de bine, despre poeziile sau proza pe care o scriu eu, ci mereu o să pui cu nod în papură. Eu de-asta nici nu mai pun la suflet, pentru că am tras niște concluzii pertinente urmărindu-ți TOATE comentariile denigratoare sau de minus, când mereu papura mea pare lată pentru pietricelele tale... Fix de pix!

Așa e. Nu mai zic. Nu interesează, nu-i bai. Sunt comentatori care trec și se bucură, eu așa sper și zic. În rest, nu-i bai.

Sună, mai cald cu ”Tăi” acolo, Claudiu, altfel e sec, mulțumesc pentru părere.

Are ceva asiatic poemul, pentru că se știe că de exemplu Călugării alungau cu bețișoarele muștele, de fapt le prindeau. Iar simbolul râului se traduce din filosofia ZEN.

Dar muștele mele sunt ca râul, nu se prind în bețișoare, ci dacă ești lângă râu musca va pleca. :))

Mulțumesc Emilian. Cu drag, te-am primit în pagină.

Amanda, din cate știu de fapt sunt foarte sigură, robotica se testează asiduu, atât puncte forte, care sunt evidente, beneficiile care ar rezulta din ușurarea muncii omului sau în inovație, cum este și cazul A.I., dar totul este ca aceste realități robotice să nu facă rău omului...

Eu știu că de exemplu, mai înainte să se aplice se testează foarte mult, ceea ce e foarte natural, ceea ce a spus Asimov, despre cele trei legi, care pot fi de fapt 4000, dar nu acesta este aspectul cu adevărat. Câte legi ar trebui să se facă pentru fiecare proiect robotic. Pentru că ele pot fi inutile, în fața unei mașini care dezvoltă 100.000 de idei pe secundă.

Ci... Adevărata provocare este ca un robot să nu ”înnebunească”, adică să nu mai asculte de cod, sau să nu facă rău omului.

Un aspirator nu va face niciodată nimic rău, pentru că așa e construit, simplu, fără picioare, la fel nici un AI profund producător de poezie, pe când unul dotat cu un corp metalic, se poate revolta contra codurilor sale, așa cum au fost ele scrise, fie că sunt 4000 de coduri sau poate chiar și mai multe, câte or fi. Un robot gen Robocop sau de oțel poate face rău pentru că are minte puternică și corp puternic, de oțel, așadar este un risc, pe când la aspiratorul robotizat sau la robotica de asamblare mașini nu este un pericol. Dar robotul care se poate deplasa cu 100 km pe oră și este din metal, acolo e altceva.

Am auzit la un post de radio, nici nu mai știu care că au fost cazuri în care roboții au mințit, justificându-și anumite comportamente eronate, noroc că totul a fost dublat de un cod de siguranță, și sunt cazuri serioase, de exemplu AI în aviație, de aceea spun că testele sunt foarte serioase...

Cred că singura cale de a controla AI este să nu-i dai chestii serioase pe mână sau să nu îl faci periculos fizic. Pentru că te poți confrunta de aici cu tot felul de probleme care pot deveni foarte serioase... Ce te faci dacă de exemplu 200 de roboți puși pe harță, ataca cu corpul lor de metal și aleargă la peste 100 km pe oră, se poate controla așa ceva? Sau să încredințezi chestii sensibile unui robot, care de exemplu poate decide de unul singur? Desigur se fac mii de teste, cred... Se cunosc aceste probleme și deocamdată suntem în zona safe.

Apoi, o inteligență care compune poezie, va fi lăsată... Și va evolua foarte mult, în zona literatură, cred că nimeni nu are niciun sens să oprească AI pe aceste aspecte, așa că ne vom trezi cu competiție literară inteligentă...

Ceea ce vroiam să spun, Amanda, că AI va fi lăsată să se elongheze, pe tipul acumulare și creație, nefiind aceasta un pericol (pentru umanitate) cum ar putea să fie înțesarea cu robotică de metal.

Cred că tu, în mod onest și sincer, ai înțeles ce vreau să spun, tehnologia merge mai departe și atâta timp cât omul nu va pune frână la AI, AI se va dezvolta... Tare mi-este că tehnologia atâta timp cât se va dezvolta, va pune frână scrisului clasic, cu timpul. Atâta timp cât ai exersează de pildă discursul literar, nu este de exemplu niciun pericol evident față de roboții din metal, unde lucrurile după părerea mea pot fi grave la timpul lor, așa cum zicea și Isaac Asimov.

În rest, celorlalți cititori, se poate reflecta și în continuare...

E numai un scenariu, ce o luați atât de în serios. Lăsa-ți-o în pace, e doar un poem... Prea se iau în serios toate poeziile, făcându-le totem, că sunt totem de cogniție față de autori.


Mulțumesc pentru lectură și însemnări.

Las și eu o stea, dacă e vară sentimentală, las și eu. Dacă tot am citit un text bun.

Dacă titlul are legătură cumva cu ultimul meu poem, normal că mergerea în stână se petrece pe timpul verii, când e mai cald, iar păstoritul se oprește în perioada toamnei târzii, mai demult chiar prin Septembrie, deși acum s-a mai amânat, pentru că e un Septembrie mai cald... Cred că este în regulă să scriem în Septembrie ca și cum am fi în vară, dacă personajele poeziei ne cer un așa lucru...

În rest, un text foarte bun, mi-a plăcut mult. Nu știam despre țigările ”Gitanes”, cântărețul Garou are o piesă ”Gitan”, ca picanterie, eu de exemplu când am fost în Franța mi-am achiziționat Gauloise Blondes, așa ca să testez obiceiurile franceze și a fost surprinzător... Ca experiment cognitiv. În rest, ca să închei picanteria și să fiu foarte sinceră, fragmetul este chiar bun, cu skepsis, puneți punct la sfârșit ca să fie super.

Mai trec...

Părerea mea este că acum sonetul este bine, Cristian! E un sonet bun!

Un pic la versul întâi zgărie pentru foarte pretențioși (notă eleganță, chiar la sfârșit) dar nu e problemă mare, pentru că stratificarea sonetului pe gravitate înlătură acel efect care în mod normal nu trebuia pus la sfârșit cu despărțirea de versul următor). Dar cum spuneam nu e problemă mare pentru că sonetul este suficient de grav încât problema să nu răzbată. Dacă aveai scăpări sau non-accentuări, atunci da, ar fi fost ceva probleme...

Eu în las stea, pentru că per-ansamblu e de 10!

La alte sonete poate ești perfect, cu steluță, acum e perfectul-simplu-bun! Prezența ta e rară așadar trebuie apreciată la maximum, în ciuda unui 10 neminusat. Poate, la publicare sau publicare rectifici versul 1.

Oricum rima poate fi mai bună, de aceea zic că ar merita rectificat... Poate fi și ”avântul”.

Nu a sunat distant, ci intelectual! :))) Thanks!

Stai liniștit că nu e grav, fiara nu există, ca simbol biblic ai vedea-o repede, simbolic și real, este numai destin. În rest, nimeni nu e bun sau rău, mai ales între oamenii buni, ci totul e subiectivism și experiență de viață, numai. Fiara nu e nimeni, nu există, e ceea prin ce treci, destinul.

Un mare filosof spunea, Mircea Eliade, pentru că și eu sunt (Eli)ze și am sânziene prin cărțile mele, ca inspirație de la Eliade, pentru că m-a influențat.

Eliade zicea că ”VIAȚA ESTE FĂCUTĂ MAI ALES DIN AMĂNUNTELE CARE DECID”, așa că să se știe că dacă deschizi ochii, fii atent mai ales la amănunte, căci mai mult nu spun. Amănuntul e foarte important, pot spune foarte onest că amănuntul decide viața unui om. Iar acest lucru l-am învățat dintr-un simplu citat, fără să cunosc viața lui Mircea Eliade, care a fost un filosof de top, dacă eu am înțeles acest lucru, dintr-un simplu citat...

Aș vrea ca un citat de-al meu să rămână cum a rămas acesta de la Eliade, dar mă îndoiesc, mi-ar plăcea. De exemplu poate voi fi și eu folositoare cuiva, și asta mă bucură mult, dacă cineva ar găsi ceva foarte util, prin una din cărțile mele, un lucru esențial, cum a fost experiența mea cu citatul de la Mircea Eliade...

Amanda, îți dau o floare pentru numele tău frumos. Nu un miel, căci nu e Paștele, poate are un sens și finalul personalei ”Lasă-l pe Eminescu în pace”, căci în fond așa sunt toate personalele, numai puțin putem învăța de la alții, pentru că restul e la propriu experiență proprie și tratare în mod sufletesc subiectiv a experiențelor și mai subiective decât încă oamenii, încă. Dar ceva se poate deprinde... Sufletul... Prin ce a trecut el, o undă slabă...

Îți mulțumesc încă o dată!!!!

Mulțumesc Amanda, cred că de fapt comentariul de mai sus este foarte în ton cu ceea ce am vrut să răzbată din personală.

Nu sunt importantă eu, nici măcar eu, nici viața mea personală, ci se pot trage anumite învățături generale, iar eu pe ale tale le respect și trecerea ta prin pagină.

Viața sentimentală este foarte diferită, de la caz la caz, Eminescu a fost om, oamenii suntem toți, oamenii sunt foarte diferiți, important e fiecare să își ia ceea ce priește și să învețe câte ceva, dar puțin, de pe unde trece, pentru că în rest totul este foarte subiectiv, oamenii fiind diferiți... Genurile de oameni, experiențele de viață.

Dilema, că toți avem baiuri. Și reușite. Și speranțe. Suntem niște oameni care mergem ”Cu toate pânzele sus...” E palpitant, Stănică, dar și ... personal.

Spiritism, da, pentru că spiritul lui Eminescu nu moare și ne inspiră. De ce nu, și ”spiritism”... Așteptăm și reîncarnări și un nou Luceafăr, doi... Până atunci, Eminescu ne inspiră pe toți și ne dorim să vorbim cu spiritul lui...


Mulțumesc Claudiu

praful saharian e lung... e și o noimă ca ceva să fie lung, măcar nu ni se lungesc urechile.

:) Poezie cu capriciu stilistic, nu știu de ce mi-a ieșit poezia aceasta așa... dur, sau nu știu cum.

Inițial am vrut să o șterg... Să o modific, cumva...