O vară din septembrie într-un Paris ciudat

Ea era franțuzoaică și fumătoare pasionată. El nu era nici una, nici alta dar se prefăcea pentru ea. O văzu o singură dată, pe ploaie, la colț de tutungerie în Cartierul Latin, dans la rue de la Huchette și intră în urma ei, să n-o piardă, îndrăgostit pe loc. A cumpărat aceleași țigări ca ea, Gitanes. Afară, sub streașină, s-au privit în ochi pentru prima oară, ud și cenușiu ca ziua aceea. Ea avea nevoie de-un chibrit, el de tot restul vieții cu ea. Nefumător, nu s-a prins de privirea ei interogativă, pariziană și verde. Nedumerită, ea a râs în franceză de strălucirea lui de bărbat vrăjit iar el, sud-african, a oftat în sud-africană. A oftat și ea, în gând. Un taxi a luat-o val-vârtej și toată magia l-a lăsat pe el încă mult timp cu pachetul de Gitanes în mână și cu ființa împietrită și udă, trei pași alergați după taxi, fără aer și fără speranță că o va mai vedea vreodată. O melodie se auzea peste acele treizeci și nouă de secunde cât a durat întâmplarea și e melodia "Cry" a celor de la Cigarettes after sex. Pentru povestea asta ea și doar pentru ea, cântecul exista și atunci. De cincizeci și cinci de ani o tot ascultă amândoi, fascinați ca atunci, în acel septembrie ploios în care s-au văzut prima dată. Evident, povestea e cu final fericit, s-au căsătorit după trei ani: el cu o australiancă iar ea cu un grec. Când și când, la intervale numai de ei știute, trec pe la tutungeria din Cartierul Latin să cumpere Gitanes dar nu coincid niciodată în trecerea lor. Se iubesc mai departe ca în prima zi. V-am spus, e cu final fericit