Draga mea, ori e dragoste sau bal, ori nu e nimic...

Pentru că prima oară a fost prea puternică senzația de tristețe. Am luat o scurtă pauză și am revenit. Pot să spun că și această încercare transmite. Mai mult tristețe de data asta decât senzația de confuzie din vis. E prea dominantă senzația de însingurare și atunci devin atentă la imaginile pe care nu le înțeleg. Poate revii mai târziu asupra textului, peste câteva zile.

Apoi sunt și multe virgule în plus. Mai e și oximoronul pe care îl incerci: benevolă nevoie. Nu știu ce să zic, nu mi se pare convingător. Mă mai gândesc.

Verbul a vroi nu există, forma este "voia".

Aici un "însă" în plus

Dragostea îți stă însă în intestine însă ca un lichid visat barbar și tu ești bărbat

Oricum, astea par amănunte față de cât transmite.

țin să îți zic, la virgule nu intervin, e un capriciu al meu

voia, modific, și benevolă nevoie am gândit - ”nevoie personală și pe care mi-o doresc mult”, mă mai gândesc oricum, nu știu de ce e ”încă” în plus, mai meditez...

Amanda, îți mulțumesc din suflet că ai trecut, atât de târziu, mi-a prins foarte bine un însemn, la fel ca data trecută...

E un fel de continuare pt. ”Pisica albă”, pe care am vrut să o scriu, în mod personal și în același timp imaginativ total, pentru că nu am văzut o sală de bal, probabil prin vieți anterioare și nici prea multe pisici negre... Mersi de însemn!

Nu pot să spun altceva. Punctuația este dictatură, nu capriciu. De fapt, toată gramatica e dictatură, deși se mai permit licențe poetice, dar virgula nu e licență poetică. Ori o pui cum trebuie, ori nu folosești punctuație deloc. Și eu încă mai învăț. Dar faci cum vrei, evident.

Uite cum văd textul fără acel "însă"
Dragostea îți stă însă în intestine ca un lichid visat barbar și tu ești bărbat

Cu benevolă nevoie cred că ai dreptate. Am înțeles că e continuarea celuilalt text. :)

Am modificat, nu văzusem, observasem alt vers, cu virgulele nu prea mă înțeleg, cred că e ceva ”carnal”, ”încrustat” în mine, ca să pun mai multe. O să mă străduiesc să vindec această tendință, eu și Hortensia Papadat Bengescu... Am înțeles că și dânsa avea această problemă, culmea e, că dacă tot suntem aici, mi s-a comparat scriitura cu a dânsei, fapt care m-a mirat, pentru că nu prea mi-a plăcut ”Concert din muzică de Bach”, cartea cea mai celebră și care o definește pe scriitoare...

Mult spor la lucru, dacă și tu uneori lucrezi pe texte, la ore mici.

dar n-am înțeles de ce trebuie să bați bietele pisici.
intriga însă m-a cucerit pe deplin
foarte frumos poemul, dacă se citește doar prima strofă.

Păi nu le bat, le bat prietenește că suferă, din cauza vizitiului. E durerea mea că suferă.

În rest, încerc să le salvez...

Ceea ce nu înțeleg este de ce comentezi poezii mai slabe și le dai brio, și pe mine mă tratezi de sus. Eu zic să mai cobori (Dacă ai chef.)

În rest, te mai aștept cu drag...

E o metaforă, acolo, dacă nu ai priceput. E durerea mea metaforizantă.

nici măcar după chef.
dar am mai zis, poeții sunt foarte... foarte egocentrici. nu tratez pe nimeni de sus, ar fi culmea, calm. poemul mi-a plăcut foarte mult, prima strofă, și de obicei găsesc foarte puține poeme aici care să mă lase paf.
iartă-mi, te rog, ignoranța de a nu pricepe tot, e tipic umană, Iulia.

Stai liniștit, e ok. Te mai aștept!!

aici personajul se vede că are efectuk supradozei de medicamente în regres, poate de la lapte
există mai multă ofertă coerentă, departe de delir
nu știu cum poate fi paracetamolul bun pentru burtă și dacă este utilizat în poem ca o extensie din realitate (observând și aspirina pe acolo, ceea ce mă face să mă gândesc că se folosesc combinate pentru vreo migrenă) recomand să se renunțe la paracetamol, acesta fiind foarte dăunător ficatului și aparatului digestiv
dar să revin
chiar folosești virgula fără sens, stilul tău pare tributar acestei exprimări și cum nu corectezi suficient, îmi amintește de Maria Mitea care face greșeli gramaticale frecvent (ne-a explicat domnia sa cauza)
cred că acest foileton merită să continue

Așa le-am vrut, poeziile, asemănătoare. Nu au nicio legătură cu realitate. Supradoza de medicamente, oricare medicamente, e un efect nociv, pe care mi-l pot imagina, asta am făcut, mi l-am imaginat, numai... Am încercat să folosesc un efect poetic, care include și toxicomania. Pentru efectul poetic. Ca un fel de efect nociv extern. E POEZIE SENZORIALĂ, care nu se poate imagina, decât în registri specifici, adică senzoriali și de pain. În rest, nu poezia, ci numai Dumnezeu știe de sufletul meu, care nu bate deloc, deloc, cu poezia...

Mulțumesc și te mai aștept...

cu *o realitate

Eu, de exemplu, pot să scriu despre cum e cu piciorul paharului de șampanie, în sala de vals, pot fi îndrăgostită și să scriu despre despărțiri /sau pot să nu iubesc și să scriu, foarte mult, amplu, despre dragoste, la fel cum îmi imaginez și sala de bal. Pe care nu am văzut-o însă, ci doar mi-o imaginez...

Nu prea îmi dau seama cum să evit alipirea mea, în mod personal, de un text poetic mai lung, care este numai un exercițiu de imaginație... Am, imaginație, har Domnului...

Numai bine! :) Te mai aștept!

Neapărat voiam să explic, ca romancieră, n-aș fi putut avea atâtea romane și personaje, sub semnătură, dacă nu aș fi avut imaginație...

Dețin 40 de cărți, inclusiv romane, și fără darul imaginației, cărțile și personajele lor nu ar fi existat, și normal că nu sunt chiar eu în Zecile de personaje și de destine, chiar dacă unele trăsături se păstrează și apare fuziune de personalitate, în unele cazuri.

Dar tehnica romanului te împinge să ”plimbi” personajele prin stări și experiențe cât mai inedite și ”noi”, ”inedite”. Sunt atâtea personaje, bărbați și femei, care nu sunt eu.

Îmi pare rău să revin pe topic, dar nu vrea ca realitatea să efuzioneze cu imaginația, nu am căutat acestea, ci noul, normal că dacă plimb un personaj sau o realitate exclusiv literară, aceasta nu se combină cu viața mea, ce e, de fapt, este plimbarea personajelor, printr-o anumită situație literară...

În cele aproape 10 romane, sau în cele peste 10 volume cu totul, cum am și Triologii, care cumulează volume, am deprins experiență în a-mi țese personajele și situațiile de literatură. Care bineînțeles nu sunt eu!