Poem pentru dragoste și pământ

Iubesc pământul pe care a călcat mama, sărmana, e ca și cum ar scrie pe o vioară niște muzică sfințită of, mamă! și în aceeași măsură îndrăgesc pasul lui Hristos deasupra inimii mele. ce să spun, omule, talpa ta, e frumos cerul cu stele, lăcrămează parcă aprilie și se nasc Crăciunuri, mereu, dedesubt. Cum este Domnul, ori casa lui, nevăzute Hristos, înțelepciunea pământului este sub stele, deasupra, galaxii multe, cu tot felul de orânduiri... Pământul pesemne nu este centrul orânduirilor cerești, of, Copernicus!