Fratelui bun din largul drumului

îl ții cumva de mână știi că plânge și plângi și tu cu el or să se facă primăvară și cuiburi fi-vor pasăre? de atât de multă zvâcnire înăuntrul pieptului îl aștepți să se întoarcă acasă o să îi fie bine îl înfășori și e moale într-o casă ca lutul de bună faci minuni cu tine până nu mai plângi pentru bărbatul acela fratele tău îl aștepți cu supă și un pat cald și cu ce mai vrea el pentru totdeauna să nu îi mai știi fierbințeala pe frunte, broboana să nu îl mai doară nicicând. e trestie la mine în gânduri poate că grijile poate că dragostea au fost la început un pâlc umed de trestii