iscru adrian

Iubindu-te aievea parcă am trăit între "bezna întunericului" și mai-lumina lui ...iubindu-te aievea m-am înălțat mai-în-adînc de mine însumi dar acum cînd connubiul a devenit precum o

Pentru tine connubiul nu mai este o promisiune ce începe la nesfărșit ...acum pare tot mai mult o promisiune ce sfîrșește continuu din cauza asta tot încerci să re-naști ajutat de

Asemeni unui joc singurătatea nu va sfîrși ...te va însoți precum moartea și nu vei mai ști care este una care - cealaltă ...sau cînd anume între ele ești tu însuți: cînd trăiești

Dezis de închipuire nu mă mai re-cunosc același în oglindă ...de fapt nu mă mai pot desprinde de fascinația unde posibil se-ncheagă neantul sau acolo unde neantul sfîrșește (ori

În mine presimțirea gîndului (negînd) se-nvolbură crescînd ca un pîntec rodit de propria rodire ...crescînd precum uitarea care desparte eterna însuflețire de sîngele care

Închipuie-ți că-mi ești în trup tot mai adînc dorință ...pe care n-o ascund vreau să o cresc stîrnind-o să fie ultimă și deplină închipuie-ți că față către față umbrele noastre se

Obsedat de tot ce piere posedat de tot ce nu mai există ...epuizînd gînd și faptă încerc să ating puritatea de dincolo de vis unde somnul meu nu mai are cuprins alteori ne-hotărît

Încerci să-ți închipui moartea - propria moarte ca eliberare ...ca libertate a tuturor libertăților poate astfel vei afla dacă ești - sau nu de-o-ființă cu ceilalți ...sau numai cu

Trupul meu uneori pare locuit de-un alt trup ne-ispitit de inerție (și-ale cărui simțuri pot să recunoască orice extaz invers sau închipuit) sau poate el nu-mi însoțește decît

Dedublarea senzațiilor pare tot mai exactă în timpul acesta în care numai durerea mă mai ajută să presimt ce este identic în toate dorințele și chiar dacă aici și acum mă simt încă real

Încercînd să-mi aproximez identitatea (printre atîtea ne-identități) nu fac decît să oscilez între starea oglinzii și ne-starea reflectărilor ei și nu mai știu cine/pe cine

Atît de greu este să fii cînd visele nu mai sînt "locul" menit regăsirii de sine mai este "ceva" identic cu tine acolo și totuși este un altul ...are chipul asemeni/ne-asemeni dar

Nu mă voi înstări cît timp închipuirea trunchiază sufletul ...casant îl face/preface la atingerea de chin de beznă de sine sau atunci sufletul covîrșit va fi de extazul dosnic al

La început a fost aproximarea unui chip undeva în cuprinsul unei oglinzi oglindă care nu știa ce era și nici ce va presimți cel ce-i va privi supra-fața și toate astea pentru că

În mine un timp înnăscut așteaptă ...virtuale virtuți care pentru a fi - sau deveni își dăruiesc cînd absențele cînd prezențele gîndului meu connubiu devenit idee ...iubire

Iubind uneori ai senzația că ești și același/și altul ...atunci ai senzația că întru alt suflet ți-ai putea afla adevăratul înțeles dar ca să-ți înțelegi cu adevărat

Cugetul inimii uneori asemeni unei oglinzi reflectă închipuirile ...care astfel adeverite devin capătul celor niciodată trăite pînă la capăt sau poate adeveririle nu sînt decît

Prea multe sînt acum cuvintele singurătății ...și încercînd să le rostești simți cum devin timp parcă niciodată de-ajuns alteori în tine re-naște speranța că ne-stingherit de

Simți uneori că iubești mai mult ceea ce prin tine se adaugă iubirii ...acel entuziasm (sau partea ta din el) care îți dă cumva senzația că re-naști din tine însuți ...și care ar putea

Contemplarea: un vertij de concentrice clipe ...cînd sufletul este covîrșit de absențele ce constelează închipuirea sau atunci închipuirea învie ...umple lumina cu lumea din sine și-n

În al sufletului miez de vid vibrînd cuprins va fi gîndul ce crește/descrește căutîndu-și starea și sensul poate cîndva îl vei înțelege sau cunoaște cu acea îndoită (nu