Iubindu-te
aievea parcă am trăit
între "bezna întunericului"
și mai-lumina lui
...iubindu-te
aievea m-am înălțat
mai-în-adînc
de mine însumi
dar acum
cînd connubiul a devenit
precum o
Pentru tine connubiul
nu mai este o promisiune
ce începe la nesfărșit
...acum pare tot mai mult
o promisiune ce sfîrșește
continuu
din cauza asta
tot încerci să re-naști
ajutat de
Asemeni unui joc
singurătatea nu va sfîrși
...te va însoți precum moartea
și nu vei mai ști care este una
care - cealaltă
...sau cînd anume între ele
ești tu însuți:
cînd trăiești
Dezis de închipuire
nu mă mai re-cunosc
același în oglindă
...de fapt
nu mă mai pot desprinde
de fascinația unde posibil
se-ncheagă neantul
sau acolo
unde neantul sfîrșește
(ori
În mine presimțirea
gîndului (negînd)
se-nvolbură crescînd
ca un pîntec rodit
de propria rodire
...crescînd precum
uitarea care desparte
eterna însuflețire
de sîngele care
Închipuie-ți
că-mi ești în trup
tot mai adînc
dorință
...pe care n-o ascund
vreau să o cresc
stîrnind-o să fie
ultimă și deplină
închipuie-ți
că față către față
umbrele noastre
se
Obsedat
de tot ce piere
posedat de tot
ce nu mai există
...epuizînd gînd și faptă
încerc să ating puritatea
de dincolo de vis
unde somnul meu
nu mai are cuprins
alteori
ne-hotărît
Încerci să-ți închipui
moartea - propria moarte
ca eliberare
...ca libertate
a tuturor libertăților
poate astfel vei afla
dacă ești - sau nu
de-o-ființă cu ceilalți
...sau numai
cu
Trupul meu uneori
pare locuit de-un alt trup
ne-ispitit de inerție
(și-ale cărui simțuri
pot să recunoască orice
extaz invers sau închipuit)
sau poate el
nu-mi însoțește
decît
Dedublarea senzațiilor
pare tot mai exactă
în timpul acesta în care
numai durerea mă mai ajută
să presimt ce este identic
în toate dorințele
și chiar dacă
aici și acum mă simt
încă real
Încercînd
să-mi aproximez identitatea
(printre atîtea ne-identități)
nu fac decît să oscilez
între starea oglinzii
și ne-starea reflectărilor ei
și nu mai știu
cine/pe cine
Atît de greu este să fii
cînd visele nu mai sînt
"locul" menit regăsirii
de sine
mai este "ceva"
identic cu tine acolo
și totuși este un altul
...are chipul
asemeni/ne-asemeni
dar
Nu mă voi înstări
cît timp închipuirea
trunchiază sufletul
...casant îl face/preface
la atingerea de chin
de beznă de sine
sau atunci
sufletul covîrșit va fi
de extazul dosnic
al
La început a fost
aproximarea unui chip
undeva în cuprinsul
unei oglinzi
oglindă care
nu știa ce era
și nici ce va presimți
cel ce-i va privi
supra-fața
și toate astea
pentru că
În mine
un timp înnăscut așteaptă
...virtuale virtuți care
pentru a fi - sau deveni
își dăruiesc
cînd absențele
cînd prezențele
gîndului meu
connubiu
devenit idee
...iubire
Iubind
uneori ai senzația că ești
și același/și altul
...atunci ai senzația
că întru alt suflet
ți-ai putea afla
adevăratul înțeles
dar
ca să-ți înțelegi
cu adevărat
Cugetul inimii uneori
asemeni unei oglinzi
reflectă închipuirile
...care astfel adeverite
devin capătul celor
niciodată trăite
pînă la capăt
sau poate adeveririle
nu sînt decît
Prea multe sînt acum
cuvintele singurătății
...și încercînd să le rostești
simți cum devin timp
parcă niciodată de-ajuns
alteori în tine
re-naște speranța
că ne-stingherit de
Simți uneori
că iubești mai mult
ceea ce prin tine
se adaugă iubirii
...acel entuziasm
(sau partea ta din el)
care îți dă cumva senzația
că re-naști din tine însuți
...și care ar putea
Contemplarea: un vertij
de concentrice clipe
...cînd sufletul este
covîrșit de absențele
ce constelează închipuirea
sau atunci
închipuirea învie
...umple lumina
cu lumea din sine
și-n
Sublimarea pare uneori
reflectarea morții în viață
...atunci ai putea afla
dacă ești adevărat sau adeverit
dacă ești întreg sau neîntreg
...căci în lumea asta
de oglindiri oglindite
nu toți ne
În al sufletului miez
de vid vibrînd
cuprins va fi gîndul
ce crește/descrește
căutîndu-și starea
și sensul
poate cîndva
îl vei înțelege
sau cunoaște
cu acea îndoită
(nu
motto:
"viața în esența ei
este o stare mentală"
Fernando Pessoa
Uneori viața
pare o continuă rostire
(al cărei sens se caută pe sine)
...rostind devii "ceva"
între același și
motto:
"Noi nu sîntem cu adevărat
decît ceea ce visăm..."
Fernando Pessoa
Ce greu este să exiști
sau mult mai greu este
să fii: cînd cele din jur
sînt doar presimțiri
sau