iscru adrian

Oare mai există acea cauză (suficientă) care să-ți re-dea senzația prezenței? ...acum cînd cea a absenței te face să re-simți orice ne-putință drept capătul unde nu există alte obstacole în

În adîncimea fără de profunzime a oglinzii descumpănit pare chipul ființei ne-hotărîte: dacă este ceea ce vede sau vede ceea ce este poate totul s-ar fi petrecut altfel dacă în

motto: "Iar dorința mea, fiind din tot sufletul, intră-n substanța lumii" Fernando Pessoa O vagă dorință simți în golul ne-mărturisit dar atît de propriu ...totuși presimți că nu-ți

Încă nu știi ce înseamnă lumea visată ...nu știi ce-ar putea deveni acel loc/ne-loc unde sucubi și incubi sporesc - posedîndu-ne absența prezentă mai mult sau mai puțin fiecare din noi

Prea multe închipuiri devin răstimp și cuvinte despre înțelesurile care acum ți se opun și te despart de tine însuți din cauza asta poate nu mai știi dacă ești ceea ce devii sau devii

Cînd cuvintele devin lucruri în negativul scrierii lor ai senzația că efectul le este și cauza cînd lucrurile devin cuvinte încerci să te aperi punînd oglinda între tine și acele

motto: "murim spre viață sau murim spre moarte" Daniel Turcea "Intrăm în moarte de prea multă viață" ...sau intrăm în viață de prea multă moarte viață ce ne-a fost dată spre a

motto: "Totul a fost spus înainte de-a fi fost spus" Fernando Pessoa Mă simt prea-plin de cuvinte de-ne-rostit încă presimțirea lor este asemeni ființei mele de-acum în

Cînd s-a întîmplat pierderea identității în oglindă (prin propria oglindire) "ceva" m-a pătruns ...inspirînd ființărilor mele un sens labirintic într-un labirint de sensuri din acea

Mă simt înstrăinat de sufletul ce nu poate fi și dincoace/și dincolo de gîndul ce-i seamănă atunci cînd se-ntoarce asupra lui însuși negînd poate ale sufletului sînt și starea/și

Privindu-mi privirea am senzația că în mine există o altfel de oglindă ...și privind - tot mai intens în acea posibilă oglindă sub chip simt un alt chip iar cuvintele îmi vor

Dincolo cum dincoace de vis aceeași închipuită amintire ...și nu mai știu de ce trăiesc re-trăind sau ce anume mă însoțește și mă ajută să uit ca să-mi pot aminti poate astfel gîndul

Era un gînd mai adînc și mai greu ...din adîncul lui "mai-greul" va deveni o lumină ...ce-mi va crește în inimă ca o altă inimă ...ce-mi va crește din suflet ca un alt trup trup ce-ar

Trăind între aparențe devin tot mai mult aparență ...iar ce-aș fi vrut să fiu devine umbră tot mai în urmă sau în lumea asta între ale cărei aproximări există o infinitate de

Visătorului uneori somnu-i devine prea greu conjurat fiind de răsfrîngerile gîndurilor ce-l dezascund acuzîndu-l de pricini neînțelese poate unde le-a intuit înțelesul în oglinda

Atunci cînd m-am născut dintr-un vis am trecut într-alt vis unde tu nu erai decît senzația mea obiectivă și crudă ca o rană ...prin care ne-sfîrșitul vis (asemeni

Mă simt decumpănit de ceea ce presimt cînd înțeleg: de ce devin cuvintele lucruri (din nevoia lor de spațiu?) ...de ce devin ființări (din nevoia lor de timp?) și tot oscilînd

Presimt uneori însuflețirea gîndului ...simt cum se preface sufletul în gînd sau poate sufletul nu este decît (pre)facere a gîndului poate nu este decît însuflețire

Dureroase sînt căutările prin cele văzute ...ne-văzutelor (de)veniți prin ochiul ascuns și încîntați inima cu acele ritmuri ce prevestesc Prezența acea Prezență care nu are stare și

Între iluzie și deziluzie gîndul pare - tot mai mult o stare sufletescă trăită dar oamenii de ce tac ...de ce tac lăuntric din ce în ce mai mult? de ce fiecare încercînd să

Încercînd să aproximez deosebirea dintre ascundere și absență fără să vreau am despărțit ceea ce simt de ceea ce sînt de aceea acum (în cuprinsul celor văzute) sufăr de acea

Mi-am închipuit iubirea un act transparent prin noi transcendent dar cînd l-am urmat mai dornic m-am simțit de ce-mi crește în trup sufletul oglindind înaltul mai dornic m-am

Încercînd să trăiesc altfel - mereu altfel altele îmi vor fi izotropiile printre atîtea ființe virtuale sau numai cu avers de fapt tot încercînd să nu trăiesc re-trăind nu fac decît să