iscru adrian

Ne-oglindită întocmai trans-lucida iubire nu se-ntoarce aceeași în tine și gol va fi oriunde privești ...oriunde străvederea va fi orbită de întîia ei reflectare iar ce-ai

Nu-ți urma întocmai închipuirea ...ea te poate face să uiți și la capătul de apus sau opus memoriei n-ai să mai știi dacă ceea ce-ți amintești s-a întîmplat ori se întîmplă pentru că-ți

Iubirea: act transparent prin noi transcendent ...cînd metaforic cuprinși și cuprinzînd nu vom mai ști cum am ajuns (trăind) unul prin celălalt îndoit să trăim ...cum vom

Nimic nu pare să fie acolo unde cauți (fără să știi ce cauți) tulburînd transparența ...trans-lucida tăcere unde gîndul nu pătrunde decît odată cu cel ce se caută pe sine dat

Acum gîndurile tale par tot mai mult goluri excitate de aparenta lor vastitate de presupusa lor profunzime spații etilice prin care te îndepărtezi ca să te apropii de locul/ne-locul

Sufletul uneori visează o altă întrupare ...dar nu-ntodeauna își asumă forma visată cum visatul însuflețirea de aceea poate îl las să se exprime liber de ceea ce-n privire se

Trăiești - parcă între oglinzi în timpul acela încă ne-destins ...dar trăind nu doar pentru ceea ce vezi (sau străvezi) uneori simți cum sufletul însuflețește trupul din

Încearcă să-mi visezi visul și să-mi spui apoi ce ascunde acea virtuală viață în numele a ceea ce am trăit împreună secătuindu-ne mîini/ochi/guri sau poate adevărata măsură a

Uneori mă închipui proteic (dar nu întru același Proteu) ...și dezis de acest "eu" care nu-mi aparține decît amintindu-mi clipa ...cînd întors în mine însumi (și mai aproape departelui cu un

Știu că viața este aceeași pentru toți ...dar fiecare o trăim altfel ...secătuiți altfel de cuvinte nu și de iubirea lor și asta pentru că la început a fost iubirea și abia apoi

Ce limpede pare uneori visul din care - parcă n-ai mai vrea să te petreci în altul ...îl simți aievea și nu-ți mai trebuie trupul întruparea din vis îți pare de-ajuns trans-lucidă

Prezent mai mult prin absență re-simt altfel ce-am simțit atunci cînd mi-am privit privirea ...cînd intrînd în rezonanță cu altceva/altcineva decît mine am înțeles că definitivul acelui

Trăiești ca și cum ai re-trăi și dedublat re-simți totul de parcă ai fi supra-fața unei oglinzi ...de parcă reversul tău metafizic (sau numai metaforic) ar fi absent sau atît de

Doar închipuirea te mai susține ...gîndul spre alt acord se înalță cînd vrei - din nou umbra luminii să fii ...cînd vrei să regăsești în tine acel simț al eternului sau poate tu vei

Ai vrea să re-trăiești clipa întrupării ...ai vrea să pătrunzi cu gîndul acolo unde ți-a fost dată tot atîta viață cîtă moarte ...unde spasmul nunții te-a prefăcut în umbră grea de

Ceea ce este lăuntric cuvintelor uneori sufletului îi este prielnic ...unul pe altul se conțin și susțin spre limbul apocrif al celor uitate ...unde sufletul întorcîndu-se asupra lui

Viața ta pare un sfîrșit continuu ...și nu mai știi dacă între umbră și oglindire ești același sau altul sau poate în tine altfel și altcum există un altul ...și a unuia este

Gîndul (într-un fals echilibru) caută locul/ne-locul de unde visele cresc unele din altele caută ethericul miez în care visătorului întoarsă pe dos îi va fi starea ce-l

Erai o ființă cu prea multe fruntarii ...o ființă mult prea închisă în ea însăși ...căreia îi vor crește crotali erectili pe limbă dacă în lumea ei apocrifă cuvintele vor

motto: "durerea nu-i adevărul e doar purificare" Magda Cârneci Iluzie pare gîndul atunci cînd cauți ce nu poate fi numit ...orizont gîndului este orice durere dar cît de