În lăuntrul visului
se contopesc
amintiri și uitări
...pe cînd tu cu fapta
(ce-nfăptuiește în cel ce făptuiește)
încerci să le deosebești
poate că astfel
vei afla taina care
crește în
Nu-ți închipui
întunericul lăuntric
asemeni celui dinafară
care-n metastază
și-n noian de vipii
te cuprinde
uneori
în pofida lui
te simți liber
...mai liber cu gîndul
decît cu
Iubind
simți în tine
un altfel de timp
...un timp
parcă ne-destins
și
ne-mai-fiind
tu însuți
aparții - parcă
tot mai multor
absențe
sau
nu vei aparține
decît celor
Un singur frig
mă-ncearcă
...un singur rost
mă poartă spre clipa contopirii
cu umbra și oglindirea
...cînd
făptură egală
în fața unei egalități
mai cuprinzătoare
voi fi
sau asta
se
În ființa ta
există numai ființă
sau există mult mai mult întuneric
decît lumină
...poate în ființa ta
există mult mai mult întuneric
decît în afara ta
poate
din cauza asta
te simți
Era
înfăptuirea mîinii
care știe
sau a mîinii
care învață
...era tras-scriere
sau meta-act devenind
cuvinte
...poate chiar
acele cuvinte prin care tu
(cu toate neîmplinirile)
vei deveni
Încearcă
să-ți urmezi gîndul
pînă la capăt
...să-l urmezi pînă cînd
va deveni totuna
cu lumina fervorii
...chiar și atunci cînd tu
te dăruiești închipuirii
înfăptuind goale eufonii
cu
Orice
cunoaștere de sine
este de fapt
o re-cunoaștere
...chiar
și pentru cel care
nu știe ce este
mulțimea vagă
a cuvintelor sale
...și nici ce este
în el acel "este"
poate
din
Păreai o ființă
de-formată
de propria oglindire
(de lumina ei
nici moartă/nici vie)
sau
nu erai
decît o ființă
in-formată
de propria de-formare
...care
în lumea asta
(de oglindiri
Oscilînd între
ascundere și absență
n-ai mai vrut să fii
neîntreg și covîrșit
de ce porți în inimă
doar început
cumva - ajutat
de propriul gînd
sperai să devii
tu însuți
...sperai
Golul din suflet
pare uneori consecința
cuvintelor adeverite
de ceea ce oglindesc
...cuvinte
care nu vor fi adevărate
cît timp nu devin egale
cu ceea ce vei fi uitat
ca să-ți poți
Între
ascundere și absență
(nefiind niciuneia parte)
încerc să devin ceea ce sînt
prin ceea ce simt
...și atunci dintr-odată
presimt că lumina din mine
tot mai sărăcită
va (de)curge
fără
În rezonanță
cu aproapele și departele tău
păreai destinat să re-naști
din tine însuți
dar privind
numai în afară
nu și lăuntric
nu vei putea străvede
unde chipul tău
este
Încerci
să-i intuiești sufletului
golul etheric
...miezul unde cuvintele
uneori de-o-ființă
cu tine devin
sau acolo
vor pătrunde
mult mai multe tăceri
decît cuvinte
tăceri
al căror
Ești
o ființă ne-isprăvită
cu sufletul în descumpănire
...locuind numai timpul
nu și visul unde ai putea
să-i presimți timpului
reversul
poate
din cauza asta
acum ispășirea ta
este
Uneori cuvintele
devin asemeni
lucrurilor:
preajma noastră
de care uităm
uitîndu-ne
alteori
devin text:
povestesc despre noi
și hymera gîndului
ne-lămurit
de înțelesul
Să exiști este
singurul tău țel
...să exiști chiar dacă
ești tot mai absent
din ceea ce se numește
încă real
de aceea poate
n-ar trebui să crezi
numai în ceea ce închipui
...numai în
Negînd
fără de contenire
făpturile răstimpului
își închipuie că trăiesc
de-ne-trăitul
...cînd de fapt în lumea lor
de oglindiri oglindite
nimic și nimeni
nu mai intră în identitate
cu
Zadarnic
caută gîndul
un loc anume
unde să-și reverse
actul închipuitor de ecouri
(cît mai adînc)
...de unde
a-tot-cuprinzător
uneori numinosul
se destinde zămislind
o altă lume
o
Încercînd să oglindesc
ceea ce mă oglindește
n-am mai vrut
să mă risipesc
am vrut să rătăcesc
prin vastitatea visului
ca printr-un altfel
de văzduh
văzduh unde
odată pătruns
nu voi mai
Uneori rostind
(anume cuvinte)
am senzația că re-nasc
din mine însumi ca dintr-un gol
căruia tot încerc să-i dau formă
...de fapt
prin orice act nu fac
decît să-mi caut adeverirea
pe care
motto:
"căci a trăi înseamnă
doar a fi trăit"
Fernando Pessoa
Dacă nu mai simt
ceea ce sînt
unde oare mă vor petrece
visele care mă trăiesc
trăindu-le?
sau
lucidele străvezimi
ale
motto:
"Noi nu înțelegem, doar presimțim"
Magda Cârneci
Uneori presimțim
efectul pervers
al realității:
prelungirea lucrurilor
în noi
...și a noastră
în lucruri
(căci între
Trăind - parcă
în contratimp cu realitatea
te bucuri intens
de nimic
de acel nimic
de care devii conștient
numai atunci
cînd înveți să mori
învățînd să trăiești
de fapt