iscru adrian

În lăuntrul visului se contopesc amintiri și uitări ...pe cînd tu cu fapta (ce-nfăptuiește în cel ce făptuiește) încerci să le deosebești poate că astfel vei afla taina care crește în

Nu-ți închipui întunericul lăuntric asemeni celui dinafară care-n metastază și-n noian de vipii te cuprinde uneori în pofida lui te simți liber ...mai liber cu gîndul decît cu

Iubind simți în tine un altfel de timp ...un timp parcă ne-destins și ne-mai-fiind tu însuți aparții - parcă tot mai multor absențe sau nu vei aparține decît celor

Un singur frig mă-ncearcă ...un singur rost mă poartă spre clipa contopirii cu umbra și oglindirea ...cînd făptură egală în fața unei egalități mai cuprinzătoare voi fi sau asta se

În ființa ta există numai ființă sau există mult mai mult întuneric decît lumină ...poate în ființa ta există mult mai mult întuneric decît în afara ta poate din cauza asta te simți

Era înfăptuirea mîinii care știe sau a mîinii care învață ...era tras-scriere sau meta-act devenind cuvinte ...poate chiar acele cuvinte prin care tu (cu toate neîmplinirile) vei deveni

Încearcă să-ți urmezi gîndul pînă la capăt ...să-l urmezi pînă cînd va deveni totuna cu lumina fervorii ...chiar și atunci cînd tu te dăruiești închipuirii înfăptuind goale eufonii cu

Orice cunoaștere de sine este de fapt o re-cunoaștere ...chiar și pentru cel care nu știe ce este mulțimea vagă a cuvintelor sale ...și nici ce este în el acel "este" poate din

Păreai o ființă de-formată de propria oglindire (de lumina ei nici moartă/nici vie) sau nu erai decît o ființă in-formată de propria de-formare ...care în lumea asta (de oglindiri

Oscilînd între ascundere și absență n-ai mai vrut să fii neîntreg și covîrșit de ce porți în inimă doar început cumva - ajutat de propriul gînd sperai să devii tu însuți ...sperai

Golul din suflet pare uneori consecința cuvintelor adeverite de ceea ce oglindesc ...cuvinte care nu vor fi adevărate cît timp nu devin egale cu ceea ce vei fi uitat ca să-ți poți

Între ascundere și absență (nefiind niciuneia parte) încerc să devin ceea ce sînt prin ceea ce simt ...și atunci dintr-odată presimt că lumina din mine tot mai sărăcită va (de)curge fără

În rezonanță cu aproapele și departele tău păreai destinat să re-naști din tine însuți dar privind numai în afară nu și lăuntric nu vei putea străvede unde chipul tău este

Încerci să-i intuiești sufletului golul etheric ...miezul unde cuvintele uneori de-o-ființă cu tine devin sau acolo vor pătrunde mult mai multe tăceri decît cuvinte tăceri al căror

Ești o ființă ne-isprăvită cu sufletul în descumpănire ...locuind numai timpul nu și visul unde ai putea să-i presimți timpului reversul poate din cauza asta acum ispășirea ta este

Uneori cuvintele devin asemeni lucrurilor: preajma noastră de care uităm uitîndu-ne alteori devin text: povestesc despre noi și hymera gîndului ne-lămurit de înțelesul

Să exiști este singurul tău țel ...să exiști chiar dacă ești tot mai absent din ceea ce se numește încă real de aceea poate n-ar trebui să crezi numai în ceea ce închipui ...numai în

Negînd fără de contenire făpturile răstimpului își închipuie că trăiesc de-ne-trăitul ...cînd de fapt în lumea lor de oglindiri oglindite nimic și nimeni nu mai intră în identitate cu

Zadarnic caută gîndul un loc anume unde să-și reverse actul închipuitor de ecouri (cît mai adînc) ...de unde a-tot-cuprinzător uneori numinosul se destinde zămislind o altă lume o

Încercînd să oglindesc ceea ce mă oglindește n-am mai vrut să mă risipesc am vrut să rătăcesc prin vastitatea visului ca printr-un altfel de văzduh văzduh unde odată pătruns nu voi mai

Uneori rostind (anume cuvinte) am senzația că re-nasc din mine însumi ca dintr-un gol căruia tot încerc să-i dau formă ...de fapt prin orice act nu fac decît să-mi caut adeverirea pe care

motto: "căci a trăi înseamnă doar a fi trăit" Fernando Pessoa Dacă nu mai simt ceea ce sînt unde oare mă vor petrece visele care mă trăiesc trăindu-le? sau lucidele străvezimi ale

motto: "Noi nu înțelegem, doar presimțim" Magda Cârneci Uneori presimțim efectul pervers al realității: prelungirea lucrurilor în noi ...și a noastră în lucruri (căci între