Ai fost
de mult mai multe ori
învins decît învingător
...și uneori poet
intuind Prezența
(absentă sau numai ascunsă)
în vis
pentru Ea
ți-ai dezmărginit închipuirea
care tot mai
Întrebătorul
uneori ar vrea să cutreiere
dincolo de locul și clipa
unde cuprinzînd
a fost cuprins
ar vrea să migreze
mereu altul - mereu altfel
prin oglinda ce răsfrînge - oriunde
ce-i
Neputința uneori
îți dă senzația absenței
...și chiar dacă presimți lumina
o beznă parcă fără de astîmpăr
te pătrunde
...atunci cînd vrei
să cutreieri dincolo de cuvinte
sau de gîndul care te
Trezia uneori
continuă visul
...pe cînd visul
nu-ntotdeauna
continuă trezia
...devine reversul
tot mai vag
al treziei
și asta
pentru că sîntem
"oameni ai pămîntului"
nu oameni ai
motto:
"Toate acestea sînt doar litera ce ucide
nu spiritul ce dă viață"
Fernando Pessoa
Apoteotic sentiment:
cînd simți cuvintele
cum din înțeles se dez-rup
cum înțelesul
motto:
"Am simțit prea mult
ca să mai pot simți ceva"
Fernando Pessoa
Simțurile lui
păreau des-frînate de cele firești
...iar prin galeriile oglindirilor
metavoc și hered se
motto:
"Căci a gîndi înseamnă a nu înțelege..."
Fernando Pessoa
Gîndul uneori
nu te mai ajută să-ți justifici
privirea dosnică
sau faptul că nu te mai re-cunoști
și asta
pentru că
Sufletul meu
uneori este asemeni
unei oglinzi
...unde sufletul tău
s-ar putea re-cunoaște
unde sufletul tău
ar putea deveni
mai viu decît este
...poate
chiar mai mult
decît trupul
motto:
"noi nu iubim decît iubirea vie"
Gellu Naum
Mai avem oare
căderea de-a iubi
iubirea?
...sau numai vom oscila
între
umbră și oglindire
între
ascundere și absență
...și
de
Uneori gîndul
în cel ce leagă cuvîntul
în același timp dezlegător
este asemeni unei oglinzi
fără de margini
...unde va avea senzația
surprinderii neantului
sau
poate atunci
neantul îl
Încearcă
să-ți închipui
...nu deveni
asemeni unei oglinzi
unde lucrurile par
desăvîrșite
încearcă
să-i întorci sufletului
acea lumină prin care
cuprinsuri
innumibile
devin tot
Uneori simți
cum visul ne-firesc
devine în tine
clipă "a-temporală"
...și-ți dai seama
că atunci - în connubiu
ai fost două ființe
de-odată
îți dai seama
că cel ce nu se naște
și nici
Visînd
presimt fapta
asemănătoare morții
...simt că
"infinita reluare de sine"
mereu îmi va fi prag
...peste care
nu voi putea trece
cu ochii deschiși
...sau
fără să fi fost
(...)trebnic
Te închipui uneori
ajuns pe tărîmul nimănui
(de fapt al tuturor
de fapt în toți)
dar acolo
nu poți pătrunde
decît golit de sine
...sau
după ce vei fi găsit
echilibrul dintre
sine și
Cel ce nu se naște
și nici nu moare
odată cu mine
nu re-naște
și nici nu învie
fiindcă e viu
...mai viu
decît oglindirea
ce-i sînt în durere
sau atunci
de prea multă durere
nu mai
Ce vină are
lumina din gînd
că nu mai pătrunde
în cuvintele tale
...acum parcă
prea libere și străine
de rostul rostirii
ce vină are
aceeași lumină
că nu-ți mai umple rărunchii
și se
Trăind
ca și cum ai re-trăi
ai hotărît să cauți
ceea ce e mai pur
și ascuns în cuvinte
...și asta
pentru că ai presimțit:
de ce cuvintele nu mai dau seamă
de ceea ce ești
(de ce nu ești
Născut
pentru iubire
(pentru iubirea închipuirii)
pînă la urmă
nu m-am ales
decît cu închipuirea
(cu închipuirea iubirii)
de aceea poate
nu mai presimt cum
"animalul ambiguu al
Închipuirea uneori
trece prin mine
îndoind trans-lucidul
...trece
dezmărginind
cuvintelor înțelesul
...cînd nu-l prefac
în mult prea multe
ecouri
de aceea
întru sfinția
tuturor
Nu mai sînt sigur
că tot ce-a fost
s-a întîmplat
...că întîmplare a fost
tot ce-mi amintesc
din viața aceasta
care nu va sfîrși
pînă cînd din mine
nu va începe o alta
...pînă cînd
nu-i voi
Oare
ce ascunzi în tăcere
ne-știind de unde începe
unde se termină
ce ascunzi
dincolo de teama
că vei uita - prea curînd
cum te-ai înălțat
cu inima
cuprinzînd o altă inimă
cu toată
Infra-actul contemplării
se petrece întru acel timp
(sau ne-timp)
lăuntric
...după care
tot ceea ce există
va fi precum în oglindă
unde invers
nu te mai recunoști
sau
poate atunci
Curînd
timpul meu
(atîta cît a fost)
nu va mai fi lăuntric
acestui timp
totuși simt
că "ceva" ma ocrotit
de facerile și prefacerile lui
...altfel
n-aș fi putut afla -
Gîndurile:
înalte abisuri
adînci culminări
...care te golesc de prezent
(de răstimpul unde ai propriul loc)
spre a putea crește/descrește
mereu altfel între
ascundere și
