Cînd
îngemănarea ne va fi
ca un miez într-un sîmburea
jocul lui (amniotic)
va dezmărgini
închipuirea
mirabilă plămadă
unde rădăcinile
sînt adevăratele
ramuri
iar roadele
pure
Cred
în ceea ce este dincolo
și există dincoace
ca absență
absență
a unei in-de-finite Prezențe
pe care aș vrea să o definesc
ca să înțeleg
...chiar dacă
trăindu-mi absența
în același
Să-mi trăiesc
gîndul negîndu-l
dar nu
pentru a-l sfîrși
pentru a-l depăși
pentru a-l săvîrși
de-săvîrșindu-l
așa cum moartea
îmi va desăvîrși
nașterea
...dacă
mă voi fi născut
cu
Uneori
sufletul pare
o întoarsă lumină
în ea însăși
atunci
simți nevoia
să vezi - din nou
cele întrevăzute
cu ajutorul ei
să vezi
nu doar oglindirea
repetatelor
Și
vom ajunge
să credem că noi
nu sîntem decît obiecte
de fapt
am devenit obiectele
propriilor confuzii
sau
din cauza
prea multor confuzii
vom fi devenit
obiectele
unor
Uneori am senzația
că toate lucrurile există
doar pentru că eu
exist
de fapt
realitatea (fiecăruia)
începe - mereu altfel
din noi
cu fiecare din noi
iar
pre-existent
(în acea
Presupusa mea viață
s-a petrecut
cîndva/cumva
iar acum
nu mi-a mai rămas
decît un fel de agonie
o lungă agonie
în care încerc
să-mi amintesc
cum să prefac
ceea ce \"s-a petrecut\"
în
Pentru că
\"ființa este predicatul ontologic
al subiectului existent\"
simți că
\"tot ceea ce este participat
preschimbă în sine pe cel ce participă\"
presimți că
din această
În pofida a ceea ce gîndesc
împotriva a ceea ce trăiesc
cu inversă potrivire
aș vrea să pătrund
acolo unde toete
fără amestec
se contopesc
să pătrund
în oglinda unde
spațiul și timpul
se
Între
creier și sex
uneori pronia gîndului
cumpănă este
după care
se întîmplă re-nașterea
cumva
o reîntoarcere
nu un regres
cumva
spre reversul
nu spre inversul
acestei
Trecutul
nu este în urma noastră
este
sub tălpile noastre
este
totuna cu pămîntul
ce ne susține
viitorul
nu este înaintea noastră
este
deasupra noastră
atunci
cînd pe fruntea
Nașterea
ca o moarte
nu va mai fi
deja
va fi fost
hotărît:
moartea
ca o naștere
va fi fiind
întru
lăuntrica hierogamie
unde
\"în afară\" și \"înăuntru\"
conținător și
Trăim - parcă
din bunăvoința memoriei
trăim între
matria de jos și patria de sus
\"pămînt de lumină - cer de pămînt\"
și
toate astea pentru că
\"de întreg nu vom avea parte\"
cît timp
Presimți în tine
un entuziasm
al neîmplinirii
...al împlinirii
mereu amînate
care la rîndu-i amînă
tot ce-ai putea
(sau ai vrea)
să fii
de fapt atunci
a exista este un fel
de-a fi
Ceea ce
ar fi trebuit să trăiești
și n-ai trăit
te va trăi
cîndva/cumva
te va trăi
ne-lăsîndu-te să uiți
ce-ai ocolit/aproximat/amînat
și asta
pentru că nu tot ce ocolești
este
Viața uneori
trece prin închipuire
iar închipuirea
invers prin viață
din cauza asta
orice viață
pare alcătuită
din amintiri și uitări
de fapt
ele sînt
aversul și reversul
acelei
De ce oare
moartea trebuie
să fie miezul
transimanent
al vieții
chiar și atunci
cînd viața este
datorie de-a crea
împotriva sau pe potriva
celei mai înalte pasiuni
și poate a
Îți motivai existența
încercînd să scrii
despre tot ce nu mai există
...scriind/re-scriind
sperai să ți se întîmple
\"ceva\" asemeni
ne-muririi
...sperai
să te înalți
dincolo de
motto:
\"Să aștepți să mori e-un fel de-a muri
în fiecare clipă altă moarte\"
Alexandru Sever
Dacă
este adevărat
că-n fiecare clipă
a existenței sînt cuprinse
toate celelalte
\"De altfel noi nu existăm
decît în timpul somnului\"
...iar în rest încercăm
să re-trăim acea \"existență\"
întorcînd-o pe dos
de fapt
te cunoști cu adevărat
abia cînd te re-cunoști
în
Ai vrea
să iei viața de la început
dar nu mai există
nici un început
...început
ai fost din lăuntru
...în lăuntrul tău
a fost începutul
pe care ceva/cinva
l-a reflectat
...l-a
Între
ființări și desființări
nu mai știu
care sînt eu
și care - altul
presupunînd
că sînt (dacă sînt)
\"ceva\" mai mult
decît propria umbră
și propria oglindire
oare
ce voi
Oare
îmi merit
re-nașterea
de-o clipă?
...re-nașterea
cumva închipuită
unde căderea
din propriul timp
(într-un alt timp
sau ne-timp)
nu se întîmplă
chiar întîmplător
sau de tot?
