Doamne
totul e-n cumpănă
chiar și moartea
...chiar
și viața de-apoi
unde
se scrumesc
odată cu soarta
parcă îngerii toți
...Doamne
dar ce cumpănă
ne-cumpănă
e-n toate
și-n toți?
Unde vămile
putinței și ne-putinței
devin aceleași
nu tot ce trăiești
de la început
te va trăi
pînă la sfîrșit
dar
cînd ceea ce trăiești
și ceea ce te trăiește
se vor contopi
în acel
Uneori
Îngerii par
gînduri ce rătăcesc
prin labirintul
de oglinzi
al memoriei
de fapt
ei nu fac
decît să caute
acel loc/ne-loc
unde gîndurile
gîndindu-se
pe ele însele
devin
un alt
Nu știu
cît de firesc
(de ne-firesc)
sau cît
de ne-firesc
(de firesc)
se mai potrivesc
sufletul în trup
și trupul în suflet
totuși
mă rog
cu tot trupul
cu tot sufletul
mă rog
ca
Uneori timpul
devine cuvinte
...alteori
devine altfel
prin cuvinte
și
va trebui
să-l înduri
ca să nu te doară
prea tare
ceea ce uitarea
nu-ți îngăduie
să uiți
căci
este de datoria
Lumea asta
pare să înceapă
și să sfîrșească
cu fiecare
din noi
flux și reflux
pe care unii
(foarte puțini)
cumva încearcă
să le surprindă
contemplînd
”raportul unic
întreținut
de
Cînd
vei cunoaște
ceea ce te face
ție însuți cunoscut
atunci
poate vei înțelege
de ce ceea ce ascunde
sufletul
se preface într-o
tot mai in-de-finită
nostalgie
Între ființă
și ființările ei
simt o liniște
cît toată ne-liniștea
acestei vieți
în care de atîta
falsă lumină
”mi-e întuneric”
de fapt
acum totul
se întîmplă între
rătăcire și
Realitatea mea
nu mai este
și realitatea ta
iar
ceea ce rămîne
real între noi
ne pune la încercare
...lăsîndu-ne
să trăim unul
în locul celuilalt
poate așa
vom înțelege
(pînă la
Uită
ca să-ți poți aminti
cu deplină înminunare
și mirare
de ceea ce nu ești
decît atunci
cînd visezi
sau
în acel”ne-unde”
(dintre niciunde
și oriunde)
vei fi
umbra
motto:
”Și-atîta cer să ne fi fost doar vis?”
Saint-John Perse
Re-trăind
presimți ”ceva”
...simți
piaza răstălmăcirii
și cum te va înstrăina
de tine însuți
cuvintele
și
tot
Între clipa concavă
a iubirii
și clipa convexă
a închipuirii
(de fapt aceeași
dar oglindită)
speri
să-i devii lăuntric
acelei clipe
ce-ți va fi
tot atît de lăuntrică
poate astfel
vei
Toate
cresc în mine
și din aproape în aproape
se conjugă poetic
se contopesc erotic
și
gîndindu-mă
la ”ființa lucrurilor”
simt o supra-reală
bucurie
cuvinte hipnotice
mimînd
Deși
s-a întîmplat demult
contopirea
sufletului cu trupul
de cîte ori visez
am senzația
că sînt neîntreg
poate
din cauza asta
pe mine - în mine
mă caut același
cînd - de fapt
eu
Între
creier și sex
pronia gîndului
cumpănă este
după care
se întîmplă re-nașterea
o reîntoacere
nu un regres
care
va fi reversul
nu inversul
acestei vieți
unde
narcoza
Desigur
ne-murirea
nu se va întîmpla
pînă cînd
nu-mi voi muri moartea
pînă cînd
nu-mi voi trăi moartea
odată cu viața
sau
pînă cînd
nu voi ajunge
să trăiesc re-trăind
între
Ai ajuns să crezi
că trecutul este umbră
prezentul - oglindire
iar
viitorul - închipuire
închipuire
mereu virtuală
în virtutea
celor întîmplate
între
”deja” și ”nu
Să trăiești
cu intensitate
să trăiești ca și cum
veghea ta ar fi
prelungirea unui vis
trans-lucid
unde nu știi
a cui naștere
se repetă
a cui naștere
întoarsă în ea însăși
devine
Trăiesc
între ipoteze
...s-ar putea spune
la modul ipotetic
cît timp cauza invizibilă
este cu totul altceva
decît efectul ei
vizibil
și asta
pentru că
”între mine și gol”
între golul
Ca mai toate lucrurile
care au un sfîrșit
pentru că au un început
și tu ai un sens
un anume sens
dar asta
nu înseamnă
că îl și poți dovedi
că-l poți adeveri
fiind adeverit
de ceea
Privesc
”marea oglindire”
și mă întreb dacă
mai am dreptul
la nostalgie
căci
nu-ntotdeauna
cunoașterea iubitoare
este totuna
cu iubirea cunoscătoare
nu-ntotdeauna
memoria mă
Între
joc și luciditate
(unde jocul nu mai e doar joc
iar luciditatea doar luciditate)
cu adevărat vei fi
cel ce nu se naște
și nici nu moare
de tot
de fapt
nașterea ta
se va
Gînd întors
asupra lui însuși
negînd
gînd întors
prin tine în sine
negînd
stare enstatică
care te susține
nu te înjosește
te susține
spre a ajunge
acolo unde
spațiul
Între
activul și pasivul
acestei vieți
de oglindiri oglindite
veghează soarta
cu
ne-măsurata ei
măsură însemnînd
pe fiecare
pe fiecare
însemnîndu-l
cu-n anume sens
cu
acel
