Corbii zboară-n depărtare, păzind un leș ce descompune
Privirea ce-l zărește în cripta de sub munte.
Acoperit de vreascuri, el zace printre pietre
Și pierde din vedere ceva ce-a
Fericire?
Nu suntem niciodată singuri! Și presupunând că sunt clipe în care ne simțim abandonați trebuie să ne gândim că totuși există măcar o persoană care ne iubește și ne are în suflet
LUMINI și UMBRE
Lumină dedesub,deasupra întuneric,
Doar umbrele se văd în pomii de sub cer.
Părăsesc orice speranță,o fură dintre noi
Și o aruncă-n valuri, să vadă cum se duce.
Acum stă
