Fericire?

Fericire? Nu suntem niciodată singuri! Și presupunând că sunt clipe în care ne simțim abandonați trebuie să ne gândim că totuși există măcar o persoană care ne iubește și ne are în suflet mereu. Asta e PROBLEMA trebuie să gândim prea mult. Sunt clipe atât de fericite când te ține în brațe cineva, urmate de clipe atât de triste când “cel mai bun lucru ar fii să… renunțăm la ceea ce avem de frica a ceea ce s-ar putea întâmpla”. Sună atât de ciudat, dar din păcate poate fii atât de adevărat și de trist… Totdeauna se spune “am căzut de acord”, deși se poate foarte bine înțelege \"eu\" sau \"tu\" am decis să… Chiar dacă nu se poate să nu prevezi asa ceva încă de la început, tot suferi la sfârșit. Din păcate asta este realitatea, prea trist să fie adevărat; mult prea trist pentru a-ți arăta suferința chiar și în fața prietenilor care se presupune că te ințeleg. Asa se sfârseste “fericirea” și stai să te gândesti ce e în neregulă la viața asta, sau, mult mai grav, stai și te întrebi ce e în neregulă cu tine. Stând si gândindu-te atât, ajungi și la o concluzie, nu e nimic în neregulă cu absolut nimic ; totul decurge așa cum trebuie ; totul e scris în cartea minții noastre.