S-asculți un întreg susur de ape.
Sunetul ploii în apă de râu,
Picătură de rouă pe frunze verzui
Și cristalin cântec de paseri albastre.
Armonie în toate și-n toate e zgomot.
Un zumzet
Soarele privește înapoi,
răsăritul dat de nori.
El ne mângâie ușor,
ascunzându-se în noi.
Încet ca o cipercă
norii cresc dinspre castele,
după ploaia ce vestește
Ruga noastră către stele.
primul act
Prima rană este cea mai adâncă...
următoarele sunt doar zgârieturi.
Pentru a trece peste ele, avem nevoie
doar de un impuls, motiv
ce ne ridică sau coboară.
Acesta este primul pas
În întunericul total se zărește,
Undeva în depărtare, mii și mii,
Culori ce strălucesc puternic,
Culori ce luminează.
Încerci să le ajungi, te-apropii
Dar când să le atingi... dispar
Și iar
Vreau să uit bând din Infern
apa unui singur fluviu.
Vreau ca umbra morții mele...
Să nu știe nici plăcere nici durere.
Voi mânca un fruct ce-oferă
viața cu tot ce visezi;
Dar... eroare. E
Te-ndrepți spre iad, femeie desfrânată
Un pas doar te desparte de raiul înflorit.
Un pas ce-i mare cât o lume,
Dar poate fi trecut cu-n glas.
Spre rai acum sufletul tău zboară,
Spre fericire
De sub o piatr-ascunsă
Scoate un ochi, un melc fără căsuță.
Speriat, privește spre cărarea
Pe care trebuie s-o treacă.
Încet, și mai încet pornește.
Încearcă viața s-o străbată
Și să ajungă
De-ncerci să te înalți pe coarde
Spre cerul plin de stele lucii
Și s-auzi sunetul ce arde
Pe câmpuri line... macii;
Tu vei putea să simți o sărutare
P-al tău obraz ne-ndurător,
Și poate vei fii
De-ai reușit să prinzi furtuna
Într-o cușcă, cea a timpului,
Tu bine-ai face s-o păstrezi
Și la nevoi s-o \'liberezi.
De tu așa vei face,
Vei stăpâni și vânt și timp
Și veșnic tu vei
Oricât de mult ai încerca
Tu treaz să fii atunci când dormi,
Nu vei putea tu, niciodată,
Ca viu să fii atunci când mori.
Iar de vei încerca s-auzi o simfonie
În blânde, dulci, ba poate
Fruct al nopții, al discordiei,
Copil al aștrilor cei sfinți,
Te desparți de cer, de mare,
Te îndrepți spre infinit.
Veșnic lângă noi vei fi,
Tu aici, noi peste tot,
Tu în sufletele noastre
Aseară am primit ceva.
Era o scrisoare.
Da, de dragoste era.
De două săptămâni
Tot am primit acest ceva
Din partea cuiva.
Păcat că acel cineva
Nu-i curajos, nu-mi spune
De unde vine, cine
Un drum în iad și înapoi,
Un drum pe jos, anevoios,
Pentru cei ce vor să urce
Până-n slăvile din cer.
De jos să zbori ai încercat
Sus până la cuibul unui sfânt...
Unde ajuns iți ceri
Un cântec pe-o creangă prea sură,
Ascunsă de mult in misterul trecut...
Așteaptă să fie deschis între valuri
Cu spuma deschisă din timpul cel scurt.
Să te oprescă secunda în timpul tău
Când te-am cunoscut în iarnă
Din cer cădeau mari fulgi de nea.
Pe părul tău ei s-așezau
Ca pe un pisc din vârf de munte.
D-atunci tu-mi luminezi doar mie calea
Și mă îndrumi spre raze lucii,
În
Poate insă va lăsa să-ntindă,
A sale aripi... peste câmpiile albastre,
Peste mări de-un verde pal.
Poate-o va lăsa în veacuri
Să zâmbească peste lună, peste soare,
Peste stelele ce-n
Dacă dragostea ce vine nu mai vrea să plece și vrei tu singur să rămâi... pleacă-ți fruntea spre natură ca să vezi cum cântă, plânge și te-ajută să treci peste tot ce pare a fi un obstacol
Ne naștem singuri pe pământ
Și tot așa trăim, tot singuri...
Închiși în patru ziduri de beton
Cu o fereastră mult prea mică.
Trăim tot singuri pe pământ
Și singuri, doar cu noi, murim
Abia
O lacrimă în colț de ochi,
Alunecă în lume.
Aici ea întâlnește-o picătură
Și se evaporă în vis.
Ajunsă într-o nouă stare
Devine o iubită
În brațe calde de iubit
Și simte inima cum
Din cer ai coborât-
Să mă iubești și să mă mângâi,
Pe valuri albe de mătase
Ce doar la mine te-au purtat.
Ieri eram tristă căci nu știam
Că vei veni să mă alinți,
Să mă mângâi, să mă
Taci! Să nu mai spuni nimic.
Oricum ecoul vorbelor tale
Se-ascunde în adâncurile mele
Și le aud și le ascult.
O șoaptă, o lacrimă; îmi amintesc
Tot ce a fost. Eu știu și cred
C-așa ceva nu va
Mă gândesc la tine, te visez,
Te văd și simt mirosul tău.
Aș vrea să te iubesc, dar nu...
E mult prea mult, nu meriți;
Oricum îmi ești stăpân pe vise
Și pe momentele de șoapte,
Și îmi doresc să
Stă aruncat lângă masă
Un bol plin cu sânge și lacrimi,
Tristețe-adunată de ieri și de azi
Ce picură-ncet prin podele.
Adunate încet, picături de tristețe
Formează o baltă ce vrea a seca
Tot
Aș vrea să zbor spre libertate
Cu aripile larg deschise.
Aș vrea să plec de pe pământ
Spre alte locuri nevăzute.
Aș vrea să știu că mă iubești
Așa cum eu te tot slăvesc,
Aș vrea să știu că
