Poezie
Cărare infinită
1 min lectură·
Mediu
De sub o piatr-ascunsă
Scoate un ochi, un melc fără căsuță.
Speriat, privește spre cărarea
Pe care trebuie s-o treacă.
Încet, și mai încet pornește.
Încearcă viața s-o străbată
Și să ajungă iarăși la vechile căsuțe.
Un pas micuț e primul...
Urmat de alții, zeci și mii.
Ajuns acum, cărarea are un sfârșit.
Privind odihna se gândește
La ce urmează să se-ntâmple.
Un nou drumeag de străbătut,
O nouă lume de văzut...
Cu pașii lui de melc tăcut.
013.086
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- irina matei
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 78
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
irina matei. “Cărare infinită.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/irina-matei/poezie/56130/carare-infinitaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Sub frunzele cazand preamult
In raiul melcilor tacuti
Cu pasii lini si miculuti
Sunt ingeri melci pasind tacuti
Icoane-n ierburi de desculti.
Se dau doi ingeri cu pasii mici. Cu rani in suflet zgarlibici.