Irina Lazar

Leonard Ancuța, mi-ai făcut o surpriză plăcută! Mulțumesc mult! De obicei se întâmplă invers, întâi postez pe aici și după aia pe Fb, dar de data asta m-ai prins :))

Mulțumesc mult pentru aprecieri.

Poate că ai dreptate :) Oricum Poezia se scrie singură și va trece dincolo de Personale. Mulțumesc.

Cristina, da, ai dreptate, semnificația nu e mereu aceeași și de altfel ar fi și ciudat, dar, hei, ce mă bucur să te găsesc aici! Mulțumesc :)

Da, imagini puternice, senzații și atmosferă, de la câinele plin de iubire la televizorul cu lămpi, toate sunt emoționante și dureroase în același timp. Fragilitatea își spune și ea cuvântul printre florile de cais.

Răzvan, mulțumesc! Sărbători cu bine!

Ottilia Ardeleanu, mulțumesc. :)
Ion Postolache-Doljești, îmi pare bine că v-am prilejuit un asemenea moment. Să vă fie cu roșu și cu bucurie!
Răzvan Răchieriu, comentariile tale sunt un deliciu. :)

Cristiana, tot timpul am impresia că poeziile tale sunt prea lungi, dar în ciuda repetițiilor sau poate datorită lor se creează o atmosferă. Regret, nostalgie, ploi interminabile, căldură, un iunie înăbușitor
"iar dudul din fața geamului a făcut fructe albe și cărnoase
la care nu pot să ajung.
În zilele astea mohorâte
în care singura constantă a fost ploaia
am alergat în parcuri și printre băltoacele străzilor
am citit, am scris
m-am obișnuit cu liniștea orelor
am adunat semnele de pe drum
și mi-am construit în mine o casă fără ferestre
unde pășesc doar eu, singură."
Îmi place acest soi de minimalism în care emoțiile sunt atât de prezente încât aproape că te inundă aproape cu ploaia.

"Ploaia a spălat gălăgia de pe străzi
clădirile respiră cu zecile de suflete ascunse înăuntru
zăpușeala se întinde prin intersecții
30°C și ploi torențiale
plouă peste șosele, peste blocuri și copaci
peste panourile publicitare
peste mașinile parcate și oamenii în treacăt
mă plouă pe la crăpături
plouă și uit uneori ce zi este, că a trecut jumătate de an
măsor timpul în avertizările RO-ALERT"
O măsură a timpului, ce este o măsură, doar bătăile noastre de inimă ajung. :)

Și uite așa, te apuci să pictezi o femeie semidezbrăcată. :)Ce ciudat sună! Plăcut poemul, poate ultimul vers ar fi trebuit să fie în română.

Mulțumesc pentru stea, Liviu-Ioan Mureșan, și pentru comentarii. Și mă bucur de vizite, Iulia Elize. Așa cum am zis mai sus, mi-a fost greu să-mi recitesc poezia asta la început, dar datorită acestor observații și păreri, iată revin.

Toată poezia e bună, dar mi-a plăcut îndeosebi finalul
"în orice mort bate o inimă
vântul cu umărul lui de noapte
lovește geamul". E tulburător. Plus muzicalitatea care se simte îndărătul cuvintelor.

Poezia ta are un titlu cioranian, începe a la Coșbuc și sfârșește ca-n Bacovia :) De reținut:
"vom țese nopțile unite".

Cristina, îmi pare rău pentru toată această situație. Întreaga ta confesiune e dureroasă, nimic mai rău decât izolarea, nu știu ce să îți spun, nu știu ce anume te-ar putea consola. În cele mai negre situații însă există lumină, îți doresc să găsești cumva o consolare și o ieșire. Faptul că scrii poezii e un lucru minunat.

Cătălin Al Doamnei, un vin alb și pentru tine :)
Ioan Mircea Popovici, mulțumesc de stele și de trecere. Chiar vine primăvara :)

Iulia Elize, Ioan Mircea Popovici, Cătălin Al Doamnei, vă mulțumesc mult și vă dăruiesc și eu la rândul meu câte o stea :)

Mulțumesc mult, Carmen. E un poem atât de greu, încât aproape că nu pot să-l mai citesc. Îți mulțumesc că m-ai apropiat de el.

Răzvan, ne tratează Dumnezeu cu ceva, asta e clar :) Mulțumesc pentru lectură.

Ion Postolache-Doljești, îți mulțumesc. Mă bucură vizita ta.

Tot citesc poeziile tale, au un farmec aparte, câteodată apar chestii repetitive, chiar în plus care poate încarcă inutil, însă realmente creezi o stare și asta e foarte bine :)

Îți mulțumesc și eu pentru lectură și pentru semn. :)