și toată lumea se va balansa

nu te îndrăgosti de poeții matematicieni ei sunt totul pe lumea asta întrucât stăpânesc cu osârdie și cu multă nevinovăție bunul mers al lucrurilor părțile întunecate pe care ai vrea să le știi închise în zone de catifea de o dulceață inadmisibilă nu te îndrăgosti de acești îndepărtați împărțitori de tristeți dragostea lor contagioasă va umple aerul, care va exploda ca un balon și toată lumea se va balansa și toată lumea se va balansa și nu vei mai fi capabilă decât să măsori polenul cu care vei umple sacii morilor de vânt nu te îndrăgosti de cei care ți-au șoptit că vei regreta și apoi spun lucruri amare încât te trezești extrem de excitată într-un vis de o inexistență transparentă. masochismul tău se va plia de minune peste calmul luxuriant al unei oglinzi, o noapte, un hering, o altă invitație, un cântar vechi și cifrele mici cu gradații o mână pe care o zărești într-o sală de expoziție plină de propriile expresii.