Poezie
pe culmile singurătății
1 min lectură·
Mediu
de n-ar fi munții cu înaltul lor, creastă născând din abis tu ai fi
singurătate, soră bună a morții, ne-ai fost dată
să ne obișnuim privind măreața poartă
tu ești marea eu sunt visul căutând spre alte zări
în portalurile tale glasurile-s doar tăceri
eu ecoul tu gând uitat. nestemat.
vom țese nopțile unite, să-înconjurăm al tău altar
ți-oi da ofrandă zile petrecute împreună
cuvintele zidite-n solitar
pierdut în cețurile tale, confuz, plutind fără busolă
mi-e ziua lest și noaptea grea povară
o floare degerată, uitând de primăvară
și da. mă simt atât de singur că-aud cum rădăcinile-mi trosnesc
022.034
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “pe culmile singurătății .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14154728/pe-culmile-singuratatiiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MCSe spune ca fiecare continent are cate un varf reprezentativ. Multumesc Irina. Imi asum vina de a nu fi original.
0
"vom țese nopțile unite".