Noroi și vin

poezia asta cu intamplarile ei banale si oamenii ei la fel de banali, aduce aerul misterios al iubirilor de altadata, cand totul era frumos si simplu, chiar daca toate \"pareau mai mici pana si oamenii\", chiar daca \"nimeni nu se aventureaza pana acolo\".

poezia ta ma face sa simt cum se traieste, in ce fel. nu pot sa spun nimic mai mult.poate numai ca am \"respirat\" foarte bine aici.
Costin

Eu, provinciala, am ramas aceeasi.
Thais, tocmai asta am vrut sa subliniez. Un oras in care nu se intampla nimic si care, totusi, poate fi misterios. Si dureros in acelasi timp. Sau dureros de simplu.
Costin, cred ca e din cauza aerului curat al unui orasel indepartat din Moldova. :)

Irina,ma bucur tare mult ca ti-am descoperit poeziile.Inca nu am reusit sa le parcurg pe toate,insa ma declar cu adevarat incantata de cele citite pana acum.
Cred ca fiecare poezie este un mic fragment codat din biografia ta.Ne ramane noua sarcina sa il descifram.

Si,da,sunt si eu,la fel ca tine,o moldoveanca,ratacita printre blocurile de praf,noroiul,strazile si larma Bucurestiului.Poate ca de asta poezia \"Noroi si vin\" imi place atat de mult,fiindca imi aduce nostalgia orasului de provincie,cu teii si iubirile lui.

Laura, din pacate orasul de provincie care zace mereu in noi, nu inseamna numai tei si iubiri. Inseamna si \"otravire\" lenta. Inadaptare sau \"ratacire\", asa cum ai zis si tu. Noroiul este tot al orasului de provincie. El ramane. Iar vinul...ramane sa mai discutam. :)

Fara cuvinte a ramas tot ce aveam de spus, nici cuvintele nu mai au cuvinte ... de voi ajuge vreodata sa scriu asa voi fi ... multumit ca sunt om ....
cu drag ,elim.

Frumoasa poezie, incep sa te descopar, mai vin.
Cu drag,
Daniel