Pulberi de ianuarie

mai degraba ai pierdut ireparabilul... pt ca l-am pierdut si eu si cred ca si milioane de anonimi mai devreme sau mai tarziu.. ce imi place la poezie e faptul ca poate trimite prin timp si spatiu sensaztii , sentimente vii .. sunt singurele care nu mor in orice circumstante ne pune viata ,soarta.. la fel s-a intamplat si cu poezia ta . mi-a adus aminte de acel ireparabil , de bucuria , iluzia si pasiunea care-l contine ... de durerea , parerea de rau cand dispare... de cum e sa fii om ...

O minunăție de epică minionă, frumos condusă, Irinucă. Știi să scrii sau simți bine foșnetul alegoric al cuvintelor. Da. Mi-o plăcut. Mai ales acea uitătură prin spărtura gardului...

Cand intre tine si celalalt e un zid (sau un gard)incerci din toate puterile sa-l escaladezi sau macar sa creezi o fisura. Desi uitatul prin gard are si ceva pervers...:)Da, \"sunt om si nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este strain.\" Parca asa suna citatul respectiv. Ireparabilul se produce in fiecare zi. Ma bucur ca v-a placut.

daca ai scoate de acolo penultimul vers,eu cred ca poemul tau ar \"suna\" mult mai bine.Il vad ca pe o piedica pusa inainte de a ajunge pe linia de sosire.e doar o opinie... de altfel imi place poemul.

eu stiu doar duminicile de octombrie... erau frumoase. o sa ramana vesnic in mine. le astept pe cele de aprilie...

frumos poem, irina.

cu drag,

raul..

Duminicile ne ofera ragazul necesar pentru a ne analiza. Duminicile sunt un fel de recapitulare. Pot fi zilele spleenului desavarsit. Pot fi zilele extazului romantic. E adevarat, toamna sau primavara toate aceste trairi devin mult mai acute...

Domnule Nicholas
Ati sesizat bine. Penultimul vers mi-a creat ceva probleme. M-am gandit la cateva variante. Dar nu mi-a placut nici una. Tin mult la acel numar de inmatriculare. Nu e intamplator pus acolo.

Frumos si trist. Vad poze decupate cu foarfeca, nearuncate la cos si un tub de lipici tinut la indemana.Zile cu soare exista, depinde cine trage draperiile dimineata...
Fiind la \'personale\'ma opresc aici.
Un cititor fidel.

A doua ta strofa este tot ce se decanteaza dintr-o iubire amara - fireste, cu gust \"pervers\" de frumos... Daca din limonada nu mai ai lamaia, numai apa ei dulce iti ramine... Si uite-asa amarul din iubire se duce.

Ma joc cu gusturile iubirii acum, printre simturile versurilor tale.
Drag,
Ela

Lucian

Nu numai că ești un cititor fidel, dar întotdeauna găsești un gând bun pentru mine. Scrisul e o formă de terapie sau o un gen de a te arăta lumii în poze decupate. Mă simt bine în această postură. Te mai aștept.

Daniela

Povestea pe care o trăiesc are toate ingredientele. Se poate întâmpla, însă, ca la un moment dat un gust sau altul să predomine. Da, iubirea este amară și perversă. Sau poate dulce și perversă...Ambiguitatea asta rămâne permanent.:)
Mulțumesc. Ai simțit gustul poeziei mele.