Știu

Seara împodobeam casa
Cu flori galbene
Adormeam cântând
Sub piele purtam mângâierile tale
Ca niște tatuaje.
...ceva de genul asta.ce spui?
oricum mi-a placut, chiar daca e la personale, deci poate e ceva cu personalul asta, personal:)
felicitari!

Camelia,da. Prima ta corectura ar da mai multă muzicalitate textului. Aduce însă o notă de impersonalitate. Casa e a mea. Am vrut să se știe asta. E refugiul meu. Face parte tot din mine.
A doua ta corectura e interesantă și merită să fie reținută ca imagine. Păstrez acum varianta mea. Cu toată stângăcia ei...
Mulțumesc și te mai aștept!

eirene, draga mea, unde sunt noptile in care ne vegheam unii pe altii si adormeam cu marley in bobul urechii.In timpul acela mai stiu ce faceam doar din povestirile prietenilor mei. Un singur lucru il stiu cu adevarat scriam, scriam, scriam...amantelor, sau asa cum le place lor sa fie numite, femei adevarate !
Si erau cu adevarat ...femei adevarate

Mi-e un dor teribil de vremurile acelea. Mancam doar croissant cu ciocolata toata ziua. Noptile ascultam muzica nebuna...Traiam de parca fericirea ar fi fost pe cardul de credit.

Am venit, am citit...Fericirea e tot pe card...Numai ca, pe masura ce timpul trece, dobanda e mai mare...
Nu uita codul pin!

cian lu