Ionut Simion

in editia princeps a descompunerii stau disecat pe indelete in unghiuri ce tanjesc sa se cuprinda intre nemiloase muchii drepte sub piele, aproape lipsit de substanta un

Într-o clipa viitoare când iubirea noastra va ieși la pensie voi recita monoton , atât cât ma va ajuta memoria , litania intârziatului gest de ramânere rândurile acestea

nu ne vom supravietui nicicum iubirii unul dintre noi inca rudimentar alcatuit din gene de fluture mort va adasta prabusit intr-un loc ce nu va fi nicand descoperit si fie vorba intre

Iubirea, cu adevarat mare seamana cu o carte in care pui la pastrare partile tale de suflet esentiale… mai intai cauti pe cineva in ai carui ochi vei observa ca sunt,

noi nu posedam nimic insa luati impreuna iscăm minuni pe care le impartim pasnic dupa sufletul fiecaruia un fel de activisti inutili ai iubirii suntem sau vom fi fost noi doi doar ca de

Tu, ziua mea de aripa, Ceasul migratiei mainii mele stangi Pe chipul tau,adormit inauntru. Eu, copacul ramas samanta, Ochiul adancit si sapat in malul carnii, Instrainat de anotimpul

de te-au naimit sa-mi potrivesti in locul ochilor izvor de ape tulburi le zi atunci c-au izbandit si mi-au ramas prea stramte privirile abia sfarsite de urzit

Nu stiu decat o stea de aproape Si aceea usor stinsa,pe maini cu pulberi uitate, Rasaritul ei ma aduna din nopti,ratacit Si ranit de privirile celorlalti visatori. Nu ti-am mai povestit din

cu tălpile goale, în biserica Lui și a omului, se întâmplă rar să mai intre cineva cu tălpile goale pământul se definește în suprafețe concave de pași cu tălpile goale

ne căutam din doi în doi sfielnic și ne găseam adesea doar impari lipsind din arsenalul toamnei peste măsură amurgiți și inelari

eu o sa vin cu ploaia peste zi iar peste noapte voi pleca, la fel cu ploaia sperand ca mainile tinute acum caus langa priviri vor refuza sa-mi curga toata marea atata zbatere in lungul-lat al

Sunt ultimul corb alb si intr-o vreme haituiam iubirile prin teoreme. inventam radicali si elipse iubind concomitent doua functii de vise

cer cu insistență să fiu anunțat de moartea-mi prin poștă și faptul că nu-mi cunoașteți locul de campare nu-l accept drept scuză știut fiind că puteți oricând găsi ancora ce-mi

nu te descălța nu acum intră intră oricum cât vezi cu ochii te poți așeza oriunde câtă vreme îmi țin mâinile aproape rotunde în jurul tău trage-ți aproape

Din prea plin de cuvinte ramane doar tacerea locuita din timp in timp de morminte. cand nu ma gasesc in mine invinuiesc pe cei ce trantesc ferestrele

ce vina aveau sa umbresti, ochii mei cu atatea schelete de frunza de tei? din care pricina te numeau cei ce se pricep la medicina minunata, a mea boala de inima?

cu rădăcini în toate lumile improbabile mi-am migrat fanteziile impardonabile una de tot târzie a îngropat colțul vizibil al inimii într-o cută de timp exilată în poezie așa stând neatins cu

ma gandeam ca poate nu ar mai trebui sa-ti scriu nici o poezie sau fraza-descantec si nu pentru ca n-ai sa le citesti vreodata nu pentru asta doar ca strada pe care se intampla cadrilul

Am un sentiment de lipsa ,de gol,de pacat, Copacul care ma legana pana mai ieri s-a uscat, Tu si toamna ati venit si apoi ati plecat... Din mine,din toate cele ce unicorn ma mai simt...

Am cartografiat granita de est crezand ca trupu-mi va fi pastrat din tine un rest, ceva ... o umbra dar zidurile erau goale si foamea de piatra plecase cu cercul prin

Flori rasarite prin pietris se rup mai greu, miros mai tare samanta lor produsa-n dimineti nu se gaseste aiurea de vanzare si bolovanul ca un corp delict dinamitat de fericiri

De nicăieri ajunge în mine O stare de absență a firii, A rotunjimii cuvântului nerostit, Culoare a pașilor spre ultima desprindere, Cenușă a privirilor rămase orfane, Oase golite în palma

A fost o vreme cand intelegeam si iubeam norii, Ii cunosteam dupa nume pe fiecare, Iar transpiratia lor imi amintea diminetile noastre, Dintr-un inceput cu inorogi si tu neichipuit de frumoasa.

a murit poezia agonizând pe brațul ploii când ai uitat să așezi cuvântul acela atât de uzitat în continuarea ultimului vers vizibil și mă tem că astfel am privat lumea de următoarea ninsoare de